30 noiembrie: Sfântul Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României

 Sfântul Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost primul Apostol care l-a urmat pe Hristos și, mai târziu, și-a adus fratele, Sfântul Apostol Petru, la Hristos (Ioan 1: 35-42). Virtuosul Apostol era din Betsaida și, încă din tinerețe, se îndreptase, din tot sufletul, către Dumnezeu. Nu s-a căsătorit și a lucrat, împreună cu fratele său, ca pescar. Când Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Inaintemergătorul a început să propăvăduiască, Sfântul Andrei a devenit cel mai apropiat ucenic al său. Declarând că Hristos este Mielul lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul și-a trimis la Hristos cei doi ucenici, Viitori Apostoli Andrei și Ioan Teologul. 

După Pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor, Sfântul Andrei s-a dus în tărâmuri estice pentru a propăvădui Cuvântul lui Dumnezeu. A mers în Asia Mică, Tracia, Macedonia, România de astăzi, a ajuns la Dunăre, a străbătut coasta Marii Negre, prin Crimeea, și, de-a lungul Niprului, a urcat către locul unde se află în prezent orașul Kiev.

                                                             

De acolo, Apostolul a trecut prin ținutul varangienilor, către Roma, pentru a propăvădui și, s-a întors iarăși în Tracia, unde în micul sat Byzantium, viitorul Constantinopol, a fondat biserica lui Hristos. 

De-a lungul călătoriilor sale, Apostolul Cel Dintâi Chemat a fost supus multor suferințe și chinuri de către păgâni. Aceștia l-au alungat din orașele lor și l-au bătut. La Sinope, a fost lovit cu pietre, dar a rămas nevătămat și a continuat să predice despre Mântuitor. Prin rugăciunile Apostolului, Domnul a înfăptuit minuni. Datorită lucrărilor Sfântului Apostol Andrei au fost înființate biserici creștine pentru care el a adus episcopi și clerici. Orașul cel mai din urmă în care a ajuns Apostolul a fost Patras, unde a fost destinat să treacă prin mucenicie. 

Domnul a făcut numeroase minuni prin ucenicul Său, la Patras. Infirmi au fost vindecați și orbi și-au recăpătat vederea. Grație rugăciunilor Apostolului, iluștrii cetățeni Sosios s-a recuperat dintr-o boală gravă, iar Maximila și Stratokles, soția și fratele guvernatorului din Patras, au fost însănătosiți. Minunile îndeplinite de Apostol și vorbirea lui ardentă i-au iluminat pe aproape toți oamenii din Patras cu adevărata credință. 

La Patras au rămas numai câțiva păgâni, însă, printre ei a fost prefectul orașului, Aegeatos. Cu dragoste și umilință, Sfântul Andrei a apelat la sufletul lui, străduindu-se să-i reveleze taina creștină a vieții veșnice, prin puterea făcătoare de minuni a Sfintei Cruci a Domnului. Mânios, Aegeatos a dat ordin ca Apostolul să fie răstignit. Păgânul a crezut că putea anihila propăvăduirea Sfântului Andrei dacă acesta era omorât pe cruce. 

Sfântul Apostol Înainte Chemat a acceptat decizia prefectului și, cu bucurie și cu rugăciune către Domnul, a mers de bună voie la locul execuției. Pentru a prelungi suferința Sfântului, Aegeatos a poruncit să nu se bată cuie în picioarele și brațele Sfântului, ci ca acestea să fie legate de cruce. Timp de două zile, Apostolul a dat învățături cetățenilor adunați în jurul său. Oamenii, ascultându-l, li s-a făcut milă din suflet, de el, și au încercat să-l coboare de pe cruce. Temându-se de o revoltă a acestora, Ageatos a dat ordin să se oprească execuția. 

Însă, Sfântul Apostol a început să se roage ca Domnul să-i dăruiască moartea pe cruce. Chiar atunci când soldații încercau să-l înșface pe Apostolul Andrei, și-au pierdut controlul mâinilor lor. Apostolul răstignit, slăvindu-l pe Dumnezeu, a spus, "Doamne Iisus Hristos, primește-mi sufletul". Apoi, o rază strălucitoare de lumină divină a iluminat crucea și pe mucenicul răstignit pe aceasta. Când lumina s-a risipit, Sfântul Andrei își dăduse deja sufletul Domnului. Maximila, soția prefectului, a pus ca trupul Sfântului să fie dat jos de pe cruce și l-a îngropat cu onoruri. 

Câteva secole mai târziu, în timpul împăratului Constantin cel Mare, moaștele Sfântului Andrei au fost mutate solemn la Constantinopol, și amplasate în biserica Sfinților Apostoli, lângă moaștele Sfântului Evanghelist Luca și ale Sfinților Pavel și Timotei. 

29 noiembrie: Sfântul Mucenic Paramon