5 noiembrie: Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia

 În orașul sirian Emesa trăia un cuplu bogat și distins, Cletofon și Leuchipia, care, de mult timp, era lipsit de copii. Cei doi au dat mult aur preoților păgâni pentru acest lucru, dar nu au avut nici un succes.

Orașul Emesa era guvernat de un sirian numit Secundus, numit acolo de cezarii romani. Era un persecutor nemilos și zelos al creștinilor și, pentru a-i intimida, a ordonat să fie amplasate pe străzi instrumente de tortură. Cea mai mică suspiciune de aderare la "secta Galineeanului" (așa cum erau numiți creștinii de către păgâni) era de ajuns pentru ca un om să fie arestat și supus torturii. În ciuda acestui lucru, mulți creștini se predau voluntar în mâinile călăilor, din dorința lor de a suferi pentru Hristos.    

                                                                    

Un bătrân pe nume Onufrie și-a ascuns demnitatea monahală și preoțească sub zdrențele unui cerșetor. El a umblat din casă în casă în Emesa, cerând de pomană. În același timp, ori de câte ori avea posibilitatea, îi întorcea pe oameni de la eroarea păgână, propăvăduindu-le despre Hristos. 

Odată, a venit în frumoasa casă a lui Leuchipia. Acceptând pomană de la ea, a simțit că femeia era îndurerată și a întrebat-o care era cauza supărării sale. Ea i-a mărturisit despre nenorocul său familial și, consolând-o, Onufrie i-a spus despre adevăratul Dumnezeu, despre dragostea atotputernică și și mila Să, și despre cum îndeplinește ruga celor care i se adresează cu credință. Speranța a umplut sufletul lui Leuchipia. Ea a crezut și a acceptat sfântul botez. Curând după aceea, i s-a revelat într-un vis că va da naștere unui fiu, care va fi au adevărat adept al lui Hristos. La început, a ascuns vestea bună soțului și, după nașterea copilului, i-a spus secretul și l-a convins să fie botezat. 

Cei doi au numit pruncul Galaction, l-au crescut în credința creștină și i-au dat o educație aleasă. Puteau să-i asigure o carieră strălucită, însă Galaction căuta mai degrabă o viață monahală în sigurătate și rugăciune. 

Când Galaction a împlinit 24 de ani, tatăl său s-a hotărât să-l însoare și i-a găsit o mireasă, o fată frumoasă și ilustră cu numele de Epistimia. Fiul nu s-a opus voinței tatălui său, dar, prin voia lui Dumnezeu, căsătoria a fost amânată o vreme. Vizitandu-și logodnica, Galaction i-a revelat treptat credința lui. În cele din urmă, și aceasta s-a convertit la Hristos și Galaction a botezat-o în taină. 

Totodată, el a botezat unul din servitorii săi, Eutolmie. La inițiativa lui Galaction, recent iluminații au hotărât să se devoteze traiului monahal. Părăsind orașul, s-au ascuns pe muntele Publiovl, unde erau două mănăstiri, una pentru bărbați și, cealaltă, pentru femei. Noii monahi au trebuit să ia cu ei tot ce le era necesar pentru truda fizică, întrucât locuitorii ambelor mănăstiri erau bolnavi și infirmi. 

Timp de mai mulți ani, aceștia s-au străduit în muncă, post și rugăciune. Odată, Epistemia a avut în somn o viziune: ea și Galaction stăteau într-un palat minunat, înaintea unui împărat strălucitor, iar împăratul le-a dăruit coroane din aur. Această viziune prefigura mucenicia sa iminentă!

Păgânii au aflat de existența mănăstirilor, și au trimis un detașament pentru a-i captura pe locuitorii lor. Însă, călugării și călugărițele au reușit să se pitească în dealuri. Galaction, oricum, nu voia să fugă, și a rămas în chlia sa, citind Sfânta Scriptură. Când Epistimia a văzut că soldații îl aduceau pe Galaction în lanțuri, a început să-și implore stareața să-i permită să meargă să accepte tortura pentru Hristos împreună cu logodnicul său. Înlăcrimată, stareața a binecuvântat-o pe Epistimia să facă asta. 

Cei doi Sfinți au îndurat chinuri groaznice pe când îl slăveau pe Hristos. Li s-au tăiat mâinile, picioarele, limbile și, apoi, au fost decapitați. 

4 noiembrie: Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare