14 decembrie: Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie

 Comemorați pe 14 decembrie, acești Sfinți au trăit în Alexandria, în timpul domniei împăratului Dioclețian (circa 290). Li s-a cerut să ofere sacrificii zeilor, dar au preferat să moară decât să se lepede de Hristos. 

Un demnitar împărătesc ce a sosit în Helespont, s-a întâlnit cu Tirs, credincios al Domnului. Întrucât nu a vrut să se închine idolilor, Sfântu Tirs a avut parte de torturi groaznice. I-au fost străpunși ochii, i-au fost fărâmate picioarele, i-a s-a turnat plumb topit pe spate, însă, grație lui Dumnezeu, nu a fost vătămat. Apoi s-a încercat să fie înecat într-un butoi cu apă, dar , numai decât, butoiul s-a spart. A fost azvârlit de pe un înalt zid, la poalele căruia se aflau cuie ascuțite și țepi, însă și de această dată nu a fost vătămat. Prin rugăciunea lui, s-au făcut bucăți idolii din temple, iar preotul păgânilor, Calinic, a crezut în Hristos.   

                                                                                               

Cititorului Apolonie i-a fost teamă de tortură, așa că și-a dat jos hainele și, împreună cu patru monede de aur, le-a dat unui muzician păgân pe nume Filimon, pentru a oferi sacrificii idolilor în locul său. 

Filimon a purtat straiele lui Apolonie și și-a acoperit fața. Pe când s-a apropiat de altar, inima sa a fost iluminată de grația divină și ochii minții i s-au deschis. Și-a făcut semnul crucii și și-a mărturisit credința în Hristos. 

Conducătorul orașului l-a întrebat ce însemna asta, iar Filimon a strigat tare, "Sunt creștin și sunt servitorul lui Hristos". 

Demnitarul a trimis după Filimon pentru a cânta din fluier și a-l calma astfel pe "Apolonie", astfel încât să fie mai înclinat să-i venereze pe idoli. Servitorii nu l-au putut găsi pe Filimon, așa că l-au adus în locul lui pe Teonie, fratele său. Recunoscându-și fratele deghizat, Teonie a râs și a spus, "Filimon se află chiar în fața ta". 

Oficialul a ordonat că fața lui Filimon să fie dezvelită, și apoi i-a zis să dea jos hainele lui Apolonie și să dea sacrificii, împreună cu acesta idolilor. 

În schimb, Filimon a ridiculizat "zeii" păgâni. A declarat că a devenit cu  adevărat creștin, deși nu fusese încă botezat. Filimon s-a rugat ardent și, dintr-o dată,  a căzut o ploaie abundentă, care a fost botezul pentru el. 

Întrucât Apolonie îl făcuse pe Filimon să creadă, conducătorul l-a chemat înaintea sa și, de astă dată, acesta l-a mărturisit pe Hristos. Drept urmare, a fost torturat cu cruzime și, apoi, a fost decapitat. 

Imediat, demnitarul a fost lovit de orbire. Sfântul Filimon i-a apărut în vis și i-a zis să se ungă peste ochii lui cu niște pământ de la mormântul său, fiind, astfel, vindecat. S-a petrecut întocmai. După aceea, demnitarul și gărzile lui au crezut în Hristos și, mai târziu, au trecut împreună prin mucenicie în preajma anului 305. 

13 decembrie: Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Marsarie și Orest