20 decembrie: Sfântul Sfințit Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei

 Sfântul Sfințit Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei, a fost ucenicul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, așa cum a fost și Sfantul Policarp, episcop al Smirnei (23 februarie). Sfântul Ignatie a fost al doilea episcop al Antiohiei. 

Tradiția sugerează că atunci când Sfântul Ignatie era un mic băiat, Mântuitorul l-a îmbrățișat și i-a spus "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor" (Matei 18:3). Sfântul a fost numit "Purtător de Dumnezeu" sau Teofor (Theophorus), întrucât l-a purtat pe Dumnezeu în inima sa și s-a rugat neîncetat Lui. 

                                                                               

Ca episcop al Antiohiei, Sfântul Ignatie a fost zelos și nu și-a cruțat nici un efort pentru a construi Biserica lui Hristos. Lui îi este atribuită practica cântării antifonale (de către două coruri) în timpul slujbelor bisericii. Avusese viziuni ale îngerului din Ceruri  cântând alternativ laudele lui Dumnezeu și a divizat corul bisericii pentru a urma acest exemplu. În vremea persecuțiilor contra creștinilor, a fost o sursă de putere pentru enoriașii săi, și a fost dornic să sufere pentru Hristos. 

În anul 106, împăratul Traian (98-117), după victoria sa asupra sceților, a ordonat tuturor să dea mulțumiri zeilor păgâni și să fie omorât orice creștin care refuza să venereze idolii. În anul 107, s-a întâmplat  ca Traian să treacă prin Antiohia. Aici i s-a spus că episcopul Ignatie îl mărturisește deschis pe Hristos, și că îi învață pe oameni să disprețuiască bogățiile, să ducă un trai virtuos,  să-și păstreze virginitatea. Sfântul Ignatie a venit voluntar în față împăratului, astfel încât să evite persecuția creștinilor din Palestina. Apoi, Sfântul a respins cererile persistente ale lui Traian de a face sacrificii idolilor. După aceea, împăratul a hotărât să-l trimită la Roma, pentru a fi aruncat în arena romană, cu animale sălbatice.

Sfântul Ignatie a acceptat cu bucurie sentința dată. Dorința sa fierbinte pentru mucenicie a fost atestată de martori oculari, care l-au întovărășit de la Antiohia la Roma. 

Pe calea către Roma, corabia navigând dinspre Seleucia s-a oprit la Smirna, unde Sfântul Ignatie și-a întâlnit prietenul, Sfântul Policarp. Clericiii și credincioșii din orașe și sate s-au îngrămădit pentru a-l vedea pe Sfântul Ignatie. El i-a îndrumat pe toți să nu se teamă de moarte, le-a cerut acestora să-l sprijine cu rugăciunile lor și să nu-și facă griji față  pentru persoana sa. În epistola sa către  romani, le-a cerut acestora să-l sprijine cu rugăciunile lor și să se roage lui Dumnezeu, să-l întărească în mucenicia sa curândă pentru Hristos: " Îl caut pe El Care a murit pentru noi; Îl doresc pe El Care s-a înălțat pentru mântuirea noastră. În mine, dorința a fost bătută numai de Cruce, și nici o flacără a tânjirii materiale nu a mai rămas. Numai apa trăitoare vorbește cu mine, zicând, "Grăbește-te către Tatăl!"

Din Smirna, Sfântul Ignatie a mers la Troas. Aici, a auzit veștile fericite despre încetarea persecutării creștinilor din Antiohia. De la Trois a navigat la Neapolis și, apoi, la Filipi. 

Pe drumul către Roma, Sfântul Ignatie a vizitat mai multe biserici, dând învățătură și călăuzind oamenii de aici. De asemeni, a scris șapte epistole, către bisericile din Efes, Magnesia, Trales, Roma, Filadelfia și Smirna. Totodată, a adresat o scrisoare Sfântului Policarp. Toate aceste scrisori au supraviețuit până în prezent. 

Creștinii romani l-au întâmpinat pe Sfântul Ignatie cu mare bucurie și îngrijorare profundă. Unii dintre ei au sperat că vor împiedică execuția lui, dar Sfântul i-a implorat să nu facă asta. Ingenunchiind, s-a rugat cu împreună cu credincioșii bisericii pentru dragostea dintre frați și pentu sfârșitul persecuției împotriva creștinilor. 

Pe 20 decembrie, ziua unei sărbători păgâne, Sfântul Ignatie a fost dus într-o arena română, și s-a adresat oamenilor: "Cetățeni ai Romei, știți că sunt condamnat la moarte, nu din cauza unei fărădelegi, ci din cauza dragostei mele pentru Dumnezeu, de a cărui iubire am fost îmbrățișat. Tânjesc să fiu cu El și să mă ofer Lui, ca o pâine pură, făcută din făină fină măcinată de dinții fiarelor sălbatice". 

După asta, au fost eliberați lei înfometați în arenă, care l-au sfâșiat în bucăți, lăsându-i numai inima și câteva oase. Tradiția spune că pe drumul său către locul execuție, Sfântul Ignatie a repetat neîncetat numele lui Iisus Hristos. Când a fost întrebat de ce face asta, Sfântul Ignatie a răspuns că acest Nume era înscris în inima să și că mărturisea  cu buzele sale pe cel ce îl purtase întotdeauna în înlăuntrul său. Când Sfântul a fost devorat de lei, inima lui a rămas neatinsă. Iar, când au tăiat inima lui pentru a o deschide, păgânii au văzut în ea o inscripție cu litere aurii: "Iisus Hristos". După moartea sa, Sfântul Ignatie a apărut multor oameni în somn pentru a-i alina și unii l-au zărit în vis rugându-se pentru Roma. 

Auzind de marele mesaj al Sfântului, împăratul Traian l-a apreciat și a oprit persecuția contra creștinilor. Moaștele Sfântului Ignatie au fost mutate la Antiohia (29 februarie) și, pe 1 februarie 637 au fost returnate la Roma și amplasate în biserica San Clemente. 

19 decembrie: Sfântul Mucenic Bonifatie