22 decembrie: Sfânta Mare Muceniță Anastasia

 Prăznuită pe 22 decembrie, Sfânta Mare Muceniță Anastasia a fost romană prin naștere și a suferit pentru Hristos în decursul persecuției împăratului Dioclețian împotriva creștinilor din preajma anului 304. Tatăl său a fost păgân, iar mama ei, Fausta, a fost creștină în secret. În copilărie, învățătorul Sfintei Anastasia a fost un creștin pios, pe nume Hrisogon. După moartea mamei sale, tatăl ei a dat-o în căsătorie unui păgân numit Publie dar, prefăcându-se că este bolnavă, și-a păstrat fecioria. 

Imbrăcându-se în straie de cerșetoare și întovărășită de numai o servitoare, a vizitat închisoarea. A hrănit, tratat și adeseori răscumpărat captivi ce sufereau pentru credința lor în Hristos. Când servitoarea i-a spus lui Publie despre asta, el și-a bătut soția și a închis-o în casă. Apoi, Sfânta Anastasia a început să corespondeze în taină cu Hrisogon, care i-a zis Sfintei să fie răbdătoare și să accepte voia Domnului. De asemeni, a prezis moartea iminentă a lui Publie în ocean. Publie s-a înecat pe când călătorea spre Persia cu o delegație. După decesul soțului său, Sfânta Anastasia și-a împărțit bunurile săracilor și suferinzilor.       

                                                                                           

Dioclețian a fost informat că creștinii care umpleau închisorile Romei își îndurau cu stoicism chinurile. A comandat ca toți să fie omorâți într-o singură noapte și ca Hrisogon să fie trimis la el, în Aquileia. Sfânta Anastasia și-a urmat de la distanță învățătorul.

Împăratul l-a interogat personal pe Hrisogon, dar nu a putut să-l facă să-l renege pe Hristos. De aceea, a poruncit să fie decapitat și aruncat în mare. Trupul Sfântului mucenic și capul său retezat au fost aduse la mal de valuri. Aici, prin providența divină, moaștele au fost găsite de un preot pe nume Zoilos, care le-a amplasat într-un cufăr și le-a ascuns în casa sa. 

Sfântul Hrisogon i-a apărut lui Zoilos și i-a dat de veste că trei fecioare care locuiau în apropiere, Agapia, Hionia și Irina (16 aprilie) vor trece curând prin mucenicia pentru Hristos. El i-a spus să o trimită pe Sfânta Anastasia pentru a le încuraja. Sfântul Hrisogon a prezis că Zoilos va muri și el în aceeași zi. Nouă zile mai târziu, prorocirea sa a fost îndeplinită. Zoilos s-a odihnit întru Domnul, iar Sfânta Anastasia le-a vizitat pe cele trei fecioare înainte de a fi torturate. După ce cele trei mucenițe și-au dat sufletul lui Dumnezeu, Sfânta Anastasia le-a înmormântat. 

Apoi, Sfânta s-a dus din oraș în oraș, pentru a se îngriji de prizonierii creștini. Pricepută în arta medicală din acele vremuri, ea i-a tratat pe cei întemnițați de peste tot, vindecându-le rănile și alinându-le suferințele. Din cauza lucrările ei, Sfânta Anastasia a fost cunoscută ca Eliberatoarea de poțiuni (Pharmakolytria), deoarece însănătoșise pe mulți de efectele poțiunilor, otrăvilor și altor substanțe dăunătoare. 

Ea a făcut cunoștiință cu o tânăra văduva pioasă, numită Teodota, aflând în ea un ajutor de nădejde. Sfânta Anastasia a fost arestată în Iliricum, după ce toți creștinii închiși în temniță au fost omorâți într-o singură noapte din ordinul lui Dioclețian. A fost dusă la o închisoare și văzând că nu mai era nimeni aici, a început să plângă zgomotos. Temnicerul și-a dat seama că era creștină și a purtat-o la prefectul orașului din acel loc, care a încercat să o convingă să se lepede de Hristos, amenințând-o cu tortura. După încercările sale nereușite de a o determina pe Sfântă să ofere sacrificii idolilor, a înmânat-o preotului păgân Ulpan din Roma. 

Vicleanul păgân i-a zis Sfintei Anastasia să aleagă între lux și bogății sau suferințe groaznice. A pus în fața ei aur, pietre prețioase și haine fine, precum și înfricoșătoare instrumente de tortură. Păgânul a fost făcut de rușine de mireasa lui Hristos. Sfânta Anastasia a refuzat bogățiile și a ales uneltele de tortură.

Însă, Domnul a prelungit viața pământeană a Sfintei, și Ulpian i-a dat trei zile pentru a se răzgândi. Fermecat de frumusețea Sfintei Anastasia, preotul păgân s-a hotărât să o pângărească. Totuși, când a încercat să o atingă, a orbit pe loc. Capul lui a început să-l doară atât de tare încât a urlat ca un nebun. A cerut să fie luat la un templu păgân pentru a se ruga pentru ajutor idolilor dar, pe drum, a căzut la pământ și a murit. 

Sfânta Anastasia a fost eliberată, și ea, împreună cu Teodota, s-au dedicat iarăși ingrjirii creștinilor oprimați. Nu după mult timp, Teodota și cei trei fii ai săi au primit cununa de mucenicie. Fiul ei cel mai vârstnic a stat cu bravură în fața judecătorului și îndurat bătăile sale fără vreun protest. După o schingiuire îndelungată, ei au fost aruncați într-un cuptor înroșit la foc.

Sfânta Anastasia a fost prinsă din nou și condamnată la moarte prin înfometare. Sfânta Teodotia i-a apărut muceniței în fiecare noapte și i-a dat curaj. Constatând că fecioara nu era afectată de foame, judecătorul a condamnat-o să fie încarcerată împreună cu alți prizonieri creștini. Printre ei a fost Eutihie. 

Prizonierii au fost puși pe o corabie care a mers în marea deschisă. Soldații au făcut găuri în corabie și au plecat de acolo. Sfânta Teodota le-a apărut captivilor și a îndreptat corabia către mal. Când au ajuns pe mal, 120 de oameni au crezut în Hristos și au fost botezați de Sfinții Anastasia și Eutihie. Au fost cu toții prinși și au primit cununi de mucenici. Trupul Sfintei Anastasia a fost întins între patru stâlpi și a fost arsă de vie. O femeie pioasă pe nume Apolinaria i-a îngropat corpul, care nu fusese vătămat de foc, în grădina de lângă casa ei.

În secolul al V-lea, moaștele Sfintei Anastasia au fost mutate la Constantinopol, unde a fost clădită o biserica dedicată ei. Mai târziu, corpul său și una din mâinile sale au fost transferate la mănăstirea Sfintei Anastasia de pe muntele Athos. 

21 decembrie: Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia