26 decembrie: Soborul Maicii Domnului

 În a doua zi după sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, pe 26 decembrie, biserica a instituit celebrarea Soborului Maicii Domnului. Numele acestei sărbători semnifică adunarea celor credincioși pentru a da laudă Întru Totul Sfintei Fecioare Maria și a o slăvi pe cea care a dat naștere Mântuitorului nostru.

Pe 25 decembrie, ziua Nașterii Domnului, biserica îl slăvește pe Mântuitorul omenirii și eliberarea binecuvântatăa lumii păcătoase de capcanele Dușmanului. În ziua de după Nașterea Domnului, biserica ne îndeamnă să o onorăm pe Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, într-o manieră potrivită.     

       

Ziua următoare multor zile de sărbătorire ale bisericii este numită "Sobor", precum ziua de după nașterea Maicii Domnului, când sunt comemorați drepții Ioachim și Ana, sau ziua de după Epifanie, când îl onorăm pe Sfântul Ioan Botezătorul. 

Soborul Maicii Domnului a început cu mult timp în urmă. În secolul al IV-lea, unii sfinți părinți, precum Sfântul Epifanie al Ciprului (21 mai), propăvăduiau deja despre acesta. 

În Menaia străveche, sărbătorea Soborului Maicii Domnului era numită "Darurile Nativității", referindu-se la darurile pe care Magii din Orient le aduseseră nou născutului, divinului Prunc Iisus. Soborul Maicii Domnului era numit și "Fuga în Egipt". 

Pe 26 decembrie, biserica timpurie îi comemora pe Oamenii Înțelepți ce veniseră să-l slăvească pe Mântuitor și Soborul Maicii Domnului. De aceea, unele icoane ale Nativității Domnului descriu nașterea Sa, venerarea lui de către păstori și păgâni, precum și Fuga în Egipt. 

În prezent, comemorăm "Adorarea Magilor: Melchior, Baltazar și Gașpar, și, de asemeni, păstorilor din Betleem ce-și vegheau turmele și au sosit să-l vadă pe Domnul în ziua nașterii Mântuitorului (25 decembrie), însă "Fuga în Egipt" este comemorată separat pe 26 decembrie. 

Înainte de masacrul celor 14.000 de Sfinți Prunci (29 decembrie), un înger l-a avertizat pe Sfântul Iosif să ia Pruncul și pe Maica Sa, să fugă în Egipt, și să rămână acolo până când îngerul îi dădea de veste că era sigur să se întoarcă la Nazaret, "căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare" (Matei 2:13). 

În icoana "Fugii în Egipt" sunt mulți înfățișați. Sfânta Fecioară stă pe un măgar împreună cu Pruncul său și privește înapoi către Iosif. El ține un toiag și mantaua sa este aruncată peste umărul său. Un tânăr (tradiția spune că acesta era fiul Sfântului Iosif, Iacob, fratele Domnului) conduce măgarul, purtând un coș de papură, și se uită în spate către Sfânta Fecioară. În fundal este un oraș fortificat cu idoli răsturnându-se de pe ziduri. Acest eveniment a fost prorocit de Isaia: "Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei" (Isaia 19:1). Prorocul Osea a făcut și el aluzie la acesta: "Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt" (Osea 11:1). 

25 decembrie: Nașterea Domnului / Crăciunul