5 decembrie: Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit

 Celebrat pe 5 decembrie, Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit s-a născut în secolul al V-lea, în Capadocia, avându-i drept pioși părinți creștini pe Ioan, comandant militar, și pe Sofia. Călătorind spre Alexandria din motive militare, Ioan și Sofia și-au lăsat fiul de cinci ani, Sava, în grija unui unchi. Când băiatul a împlinit opt ani, a intrat în mănăstirea din apropiere a Sfântului Flavian. Istețul copil a învățat repede să citească și a devenit un expert al Sfintei Scripturi. Părinții l-au îmboldit pe Sfântul Sava să se întoarcă în lume și să se căsătorească, dar în van. 

Când a avut 17 ani, a fost călugărit și a atins o atât de înaltă culme în postire și rugăciune încât Dumnezeu l-a găsit vrednic pentru darul facerii de minuni. După ce și-a petrecut zece ani la mănăstirea Sfântului Flavian, s-a dus la Ierusalim și, de acolo, la mănăstirea Sfântului Eftimie cel Nou (20 ianuarie). Sfântul Eftimie l-a trimis pe tânăr la părintele Teoctist, conducătorul unei mănăstiri din apropiere cu stricte reguli cenobitice. Sfântul Sava a trăit în supunere la această mănăstire până la vârsta de 30 de ani.    

                                                         

                                                                                 

După moartea lui Teoctist, succesorul său l-a binecuvântat pe Sfântul Sava să se însingureze într-o peșteră. Însă, sâmbetele își părăsea pustnicia și venea la mănăstire, unde lua parte la Slujbele Divine și mânca împreună cu frații. După ceva timp, Sfântul Sava a primit permisiunea să nu mai plece deloc din locul său de pustnic, și el s-a străduit în peșteră vreme de cinci ani. 

Sfântul Eftimie a îndrumat viața tânărului călugăr și, observând maturitatea sa spirituală, a început să-l ia cu el în pustia Rouba. Ei au plecat într-acolo pe 14 ianuarie, și au rămas în acel loc până de Florii. 

Când Sfântul Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sfânta Sava s-a retras de la lavră și s-a mutat într-o peșteră apropiată de mănăstirea Sfântului Gherasim din Iordan (4 martie). După mai mulți ani, au început să se adune ucenici la Sfântul Sava. Întrucât numărul de călugări a crescut, s-a înființat aici o lavră. Călăuzit de un stâlp de foc ce îi apărea înainte pe când mergea, Sfântul Sava a aflat o peșteră spațioasă sub forma unei biserici. 

Sfântul a întemeiat mai multe mănăstiri. Prin rugăciunile lui s-au petrecut multe minuni: la lavră s-a ivit un izvor cu apă și, într-o perioadă de seceta, a fost o ploaie abundentă, iar bolnavii și cei posedați de demoni au fost vindecați. Sfântul Sava a creat prima regulă monahală a slujbei bisericii, "Ierusalim Typikon", respectată de toate mănăstirile palestiniene. Sfântul și-a dat sufletul Domnului în anul 352. 

Sfântul Sava este înfățișat ținând un sul pe care scrie: "Cel care-l iubește pe Dumnezeu disprețuiește lucrurile pieritoare și preferă cunoașterea Lui." 

4 decembrie: Sfânta Marea Muceniță Varvara