7 decembrie: Sfântul Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milano)

 Sfântul Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului, s-a născut în anul 340, în familia prefectului roman al Galiei (azi, Franța). Încă din copilăria Sfântului au apărut presentimente ale marelui său viitor. Odată, albine au acoperit fața pruncului adormit. Ele au zburat înăuntrul și în afara gurii sale, lăsând miere pe limba sa. Curând, au zburat atât de înalt încât nu au mai putut fi văzute. Tatăl lui Ambrozie a spus că acest copil va ajunge la măreție când va deveni adult. 

După moartea tatălui său, Ambrozie a călătorit la Roma, unde Sfântul și fratele său, Satir, au primit o educație excelentă. În preajma anului 370, după încheierea studiilor, Ambrozie a fost numit guvernator (prefect consular) al districtelor Liguria și Aemilia, deși a continuat să trăiască la Mediolan.      

            

În anul 374, Auxentie, episcop arian al Mediolanului, a murit. Acest lucru a dus la complicații între ortodocși și ariani, în care fiecare parte voia să aibă propriul episcop. Ambrozie, ca și conducător al orașului, a mers la biserică pentru a rezolva disputa. 

Pe când vorbea mulțimii, dintr-o dată, un copil a strigat, "Ambrozie ca episcop!" Oamenii au preluat aceste cuvinte. Ambrozie, care în acel timp era catehumen, s-a considerat nevrednic pentru asta și a încercat să refuze rangul. A încercat chiar să fugă din Mediolan. Chestiunea a ajuns, în cele din urmă, la împăratul Valentian I (364-375), ale cărui ordine Ambrozie nu a îndrăznit să le conteste. A acceptat sfântul botez de la un preot și, trecând prin toate rangurile bisericești, în numai șapte zile, pe 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop al Mediolanului. A renunțat la toate bunurile, proprietățile sale și banii săi, dăruindu-le pentru împodobirea bisericilor, pentru orfani și săraci, și s-a dedicat îndatoririlor sale de arhi pastor. Apărând unitatea bisericii, s-a opus energic răspândirii ereziei. Astfel, în anul 379, a călătorit pentru a numi un episcop ortodox la Sirmium, iar în anii 385-386, a refuzat să înmâneze bazilica din Mediolan arianilor. 

  Predicile Sfântului Ambrozie în apărarea ortodoxiei au fost extrem de influente. Un alt părinte al bisericii occidentale, Sfântul Augustin (15 iunie) a fost martor al acestui fapt, acceptând sfântul botez în anul 387, grație propăvăduirii episcopului Mediolanului. 

Sfântul Ambrozie a participat activ în chestiuni civile. Astfel, împăratul Grațian (375-383), primind de la el "Expunere a credinței ortodoxe" (De Fide), a îndepărtat prin povățuirea Sfântului altarul Victoriei din sălile senatului roman. Demonstrând o îndrăzneală pastorală, Sfântul Ambrozie a dat o penitență severă împăratului Teodosie (379-395) pentru masacrul oamenilor nevinovați din Tesalonic. Pentru Sfânt nu exista vreo diferența între împărat și omul obișnuit. Deși l-a eliberat pe Teodosie de penitență, Sfântul nu i-a permis împăratului să se împărtășească la altar. 

Faima episcopului Ambrozie și cea a acțiunilor sale i-a atras adepți din alte locuri. Din îndepărtata Rusie au venit la el învățați pentru a-i pune întrebări și a se împărtăși din înțelepciunea sa. 

Sfântul și-a împletit strictețea cu o bunătate neobosită. Primind darul facerii de minuni, a vindecat mulți bolnavi. Odată, la Florența, pe când stătea în casa lui Decentus, a înviat un băiat mort. 

Odihnirea Sfântului Ambrozie întru Domnul, într-o noapte de Paște, a fost întovărășită de numeroase minuni. Le-a apărut într-o viziune chiar și copiilor botezați în acea noapte. Sfântul a fost înmormântat la bazilica ambroziană din Mediolan, sub altar, între mucenicii Protasie și Ghervasie (14 octombrie).

Un predicator zelos și un apărător vajnic al credinței creștine, Sfântul Ambrozie a avut realizări, în particular, ca scriitor al bisericii. În opere dogmatice, a dat învățătură ortodoxă despre Sfânta Treime, tainele sfinte și pocăință: "5 cărți despre credință" ("De fide"), "Explicație a simbolului credinței", "Despre încarnare", "3 cărți despre Sfântul Duh", "Despre sfintele taine" și "2 cărți despre penitență". 

Sfântul Ambrozie a fost și un reformator al cântării bisericești. A introdus cântarea antifonală (împreună cu forma răsăriteană sau siriană) în biserica occidentală, care a devenit cunoscută ca și "cântarea ambroziană". 

6 decembrie: Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni