Mitul lui Amun, zeul suprem al egiptenilor

 În marea parte a Egiptului antic, Amun a fost onorat ca zeul suprem din panteonul egiptean. Totuși, originar, a fost o divinitate locală din Hermopolis, un oraș din sudul Egiptului, stapanitoare peste aer sau vânt. 

Prin anii 2.000 î.Hr., cultul lui Amun a ajuns la capitala Teba, și conducătorii au început să-l venereze ca zeul național al Egiptului. Totuși, după ce invadatori cunoscuți ca hicsoșii au cucerit nordul Egiptului în anii 1.700 î.Hr., numai populația din sud a continuat să-l venereze pe Amun.   

                                

Egiptenii i-au alungat pe hicsoși în anii 1.500 î.Hr., și influența lui Amun s-a extins rapid. Mărimea și splendoarea templelor sale au crescut, de asemeni. Două din cele mai grandioase temple din Egiptul antic, aflate la Luxor și Karnak, au fost dedicate venerării lui Amun, iar cultul său a acumulat o mare avere.

La început, Amun a fost una din numeroasele zeități la care se închinau egiptenii. Pe măsură ce a devenit mai important, a fost combinat cu zeul soare Ra, și s-a transformat într-o nouă divinitate, numită Amun-Ra. Egiptenii îl onorau pe Amun-Ra ca un rege al zeilor și creator al universului. Totodată, îl vedeau ca părintele faraonilor, un zeu care-i ajuta să fie victorioși în bătălii. 

Amun apare, de obicei, în artă egipteană, ca un bărbat cu un acoperământ pentru cap conțînând două pene de struț, un mare colier, și o îmbrăcăminte mulată pe corp. Într-o mână are o cruce Ankh, simbolul egiptean al vieții, iar în cealaltă ține un sceptru, un simbol al autorității. A fost frecvent portretizat șezând pe un tron precum un faraon. Ca Amun-Ra, zeul este arătat câteodată cu un cap de șoim, deasupra căruia se află un disc auriu reprezentând soarele, încercuit de un șarpe. 

Cultul lui Amun a rămas puternic în tot Egiptul până aproape de vremea lui Iisus. Greii antici îl asociau pe Amun-Ra cu Zeus, zeul lor suprem. 

Egiptul antic : Simbol și semnificație