13 ianuarie: Sfântul Ierarh Iacob, Episcop de Nisibe

 Sfântul Ierarh Iacob, Episcop de Nisibe, a fost fiul prințului Gefal din Armenia și a primit o educație aleasă. Din tinerețe, a îndrăgit singurătatea, și a trăit un timp îndelungat în munții din preajma orașului Nisibe (la granița dintre imperiul persan și cel roman), unde s-a dedicat unor demersuri strict ascetice. A trăit sub cerul liber, s-a hrănit cu fructe și ierburi și s-a îmbrăcat în piei de capră. Călugărul s-a devotat întru totul convorbirii din rugăciuni cu Dumnezeu.   

                                               

În decursul persecuției contra creștinilor a împăratului Maximian (284-305), a fost înzestrat cu o curajoasă mărturisire a credinței. Datorită traiului său pios, locuitorii din Nisibe l-au ales episcop al lor (până în anul 314). Sfântul Iacob s-a remarcat prin zelul său ardent pentru credința ortodoxă, prin mari minuni și darul clarviziunii. Prin rugăciunile sale, Nisibe a fost salvat de o invazie a lui Sapor, împăratul Persiei. 

12 ianuarie: Sfânta Muceniță Eutasia / Eufrasia

Printre părinții Primului Sinod Ecumenic, Sfântul Iacob a fost un apărător proeminent al credinței ortodoxe. Un pastor înțelept și educat, a construit la Nisibe școli publice, în care a predat el însuși. A făcut o impresie puternică în inimile enoriașilor săi prin înalta moralitate a traiului său. 

Sfântul Grigorie, episcop al Armeniei, i-a cerut să scrie despre credință, și pastorul din Nisibe i-a trimis un discurs detaliat (în 18 capitole), despre credință, dragoste, post, rugăciune, bunăstare spirituală, învierea celor morți, îndatoririle pastorale, alegerea mâncării, Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, și altele.

Sfântul Iacob a murit în preajma anului 350. 

13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic