14 ianuarie: Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei

 Prăznuită pe 14 ianuarie, Sfânta Nina, din Capadocia, a fost o rudă a marelui mucenic Gheorghe și singura fiică a unor părinți creștini onorabili și foarte respectați. Tatăl ei a fost un comandant militar pe nume Zabulon, iar mama sa, Suzana, a fost fiica patriarhului Iuvenal al Ierusalimului. Când Nina a împlinit 12 ani, părinții ei și-au vândut toate posesiunile și s-au mutat la Ierusalim. Curând după aceea, tatăl Sfintei Nina s-a călugărit. Și-a luat rămas bun de la familie și s-a dus să lucreze întru ascetism  în pustia Iordanului.

După ce Suzana a fost separată de soțul său, patriarhul Iuvenal a hirotonisit-o ca diaconiță. Și-a lăsat fiica, Nina, în grija unei bătrâne, stareața Niofora, care a crescut-o în credința creștină și i-a povestit despre viața lui Hristos și suferințele Sale. De la Niofora, Nina a aflat cum cămașa Mântuitorului a ajuns în Georgia, o țară de păgâni. 

Curând, Sfânta Nina a început să se roage ardent Maicii Domnului, cerând binecuvântarea sa de a călători spre Georgia și a fi făcută vrednică de a venera Sfânta Cămașă pe care o împletise pentru iubitul său Fiu. Sfânta Fecioară Maria i-a auzit rugăciunile și i-a apărut Ninei într-un vis, spunându-i, "Mergi în țara care mi-a fost desemnată prin tragere la sorți  pentru propăvăduirea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. El va trimite Slava Sa asupra ta și eu voi fi protectoarea ta".          

                  

Dar, binecuvântata Nina a fost copleșită de gândul unei atât de mari responsabilități, și a răspuns, "Cum pot eu, o femeie slabă, să îndeplinesc o sarcină atât de importantă, și cum pot crede că această viziune este reală?" Drept răspuns, Maica Domnului i-a dat o cruce din viță de vie și a proclamat, "Primește crucea ca un scut față de dușmani vizibili și invizibili".

Când s-a trezit, Sfânta Nina ținea o cruce în mâinile sale. A umezit-o cu lacrimi de bucurie și a legat-o strâns cu bucle din părul său. 

Sfânta Nina i-a relatat viziunea sa unchiului ei, patriarhul Iuvenal, și i-a revelat dorința sa de a propăvădui Evanghelia în Georgia. Iuvenal și-a pus mâinile asupra ei și s-a rugat, "O, Doamne, Dumnezeu al Veșniciei, te rog din partea nepoatei mele orfane. Aprobă ca, potrivit voiei tale, ea să poată merge să propăvăduiască și să proclame Sfânta Ta Înviere. O, Dumnezeule Hristos, fii Tu călăuza sa, refugiul său și părintele ei spiritual. Așa cum i-ai iluminat pe Apostoli și pe toți ce s-au temut de numele Tău, lumineaz-o, de asemeni, cu înțelepciunea de a proclama veștile Tale bune." 

Când Sfânta Nina a sosit la Roma, a cunoscut-o și a botezat-o pe prințesa Ripsimia și pe doica sa, Gaiana. În acea vreme, împărat roman era Dioclețian, un conducător păcătos ce persecuta creștinii. Dioclețian (284-305) s-a îndrăgostit de Ripsimia și s-a hotărât să se însoare cu ea, însă Sfânta Nina, Ripsimia, Gaiana și alte 15 de fecioare au fugit în Armenia. Furios, Dioclețian a ordonat soldaților săi să le urmărească și a trimis un mesaj lui Tiridates, regele armean (286-344), prin care-l punea în gardă în privința acestui lucru. 

Regele Tiridates a localizat femeile și, ca și Dioclețian, a fost fermecat de frumusețea Ripsimiei, și a vrut să se căsătorească cu aceasta. Însă, Sfânta Ripsimia nu a fost de acord cu asta și, în mânia să, regele le-a torturat până la moarte pe Gaiana, Ripsiamia și pe celelalte 15 fecioare. Sfânta Nina, totuși, pregătită pentru o îndatorire diferită, mai mare,  a reușit să scape de persecuția regelui Tiridates ascunzându-se printre niște tufe de trandafiri. 

Când, în cele din urmă, a venit în Georgia, Sfânta Nina a fost întâmpinată de un grup de păstori în apropierea lacului Paravani, și a primit o binecuvântare de la Dumnezeu de a propăvădui păgânilor din această regiune. 

Cu ajutorul cunoștiințelor sale, Sfânta a ajuns în orașul Urbnisi. A rămas acolo o lună și, apoi, a călătorit spre capitala Mtskheta, cu un grup de oameni care făceau un pelerinaj pentru a venera acolo idolul păgân Armazi. Ea a observat cu mare tristețe că poporul georgian tremura înaintea idolilor. S-a rugat Domnului, "O, Doamne, coboară miluința Ta asupra acestei națiuni... astfel încât toate popoarele să te slăvească numai pe Tine, Singurul Dumnezeu Adevărat, prin Fiul Tău, Iisus Hristos". 

Dintr-o dată, s-a pornit un vânt puternic și a căzut din ceruri grindină, sfărâmând statuile păgâne. Terifiați, veneratorii au fugit, împrăștiindu-se prin oraș. 

Sfânta Nina și-a găsit adăpost sub un rug de mure în grădina regelui, împreună cu familia grădinarului regal. Grădinarul și soția lui erau lipsiți de copii însă, prin rugăciunile Sfintei Nina, Dumnezeu le-a dăruit unul. Cei doi s-au bucurat și l-au declarat pe Hristos ca Adevăratul Dumnezeu, devenind ucenici ai Sfintei. Oriunde se ducea Sfânta Nina, cei care-i ascultau predica se converteau în mare număr la credința creștină. Sfânta Nina a vindecat-o chiar și pe bolnava de moarte regina Nană, după care aceasta a afirmat că Hristos este Adevăratul Dumnezeu. 

13 ianuarie: Sfântul Ierarh Iacob, Episcop de Nisibe

Regele Mirian, un păgân, nu era deloc mulțumit de marea impresie pe care Sfânta Nina o avea asupra poporului georgian. Într-o zi, pe când era la vânătoare, s-a decis să-i omoare pe toți adepții lui Hristos. Conform planului său, chiar și soția sa, regina Nana, urma să fie ucisă dacă nu renunta la credința creștină. Dar, în mijlocul vânătorii, dintr-o dată, s-a făcut foarte întuneric. Cu totul singur, regele Mirian s-a înfricoșat și s-a rugat în van pentru ajutor zeilor păgâni. Neprimind vreun răspuns la rugăciunile sale, până la urmă și-a pierdut speranța și, miraculos, s-a îndreptat spre Hristos, "Dumnezeu al lui Nina, iluminează această noapte pentru mine și călăuzește-mi pașii, și voi declara Sfântul Tău Nume. Voi înălța o cruce și o voi venera, și îți voi construi un templu. Jur că mă voi supune Sfintei Nina și credinței poporului roman!"

Deoadata, noaptea a dispărut, soarele a luminat strălucitor, și regele Mirian a dat mari mulțumiri Creatorului. Când a revenit în oraș, a informat-o imediat pe Sfânta Nina de hotărârea sa. Drept rezultat al lucrărilor neîncetate ale Sfintei Nina, Georgia a devenit o națiune solid înrădăcinată în credința creștină. 

Sfânta Nina s-a odihnit în pace în satul Bodbe din estul Georgiei și, potrivit vrerii sale, a fost îngropată în locul unde și-a dat ultima suflare. Regele Mirian a înălțat, mai târziu, o biserică în onoarea Sfântului Gheorghe peste mormântul ei. 

14 ianuarie: Sfinții Cuvioși Mucenici din Sinai și Rait