19 ianuarie: Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul

 Comemorat pe 19 ianuarie, Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul a fost contemporan și prieten al Sfântului Macarie cel Mare (19 ianuarie). S-a născut în anul 295 și, până la vârsta de 40 de ani, s-a ocupat de negustorie. Mai târziu, a fost botezat și s-a retras în deșert, unde a rămas peste 60 de ani. 

După mai mulți ani de viață scetica, a fost hirotonisit în sfânta preoție și numit conducător al mănăstirii Chiliile din deșertul dintre Nitria și Skete, unde eremiții trăiau în tăcere întru ascetism, fiecare separat în propria sa chilie. Existau trei deșerturi în nordul Egiptului. Primul era Chiliile (deșert interior), desemnat astfel întrucât în acesta fuseseră săpate multe chilii în piatră. Al doilea era numit Skete (deșertul absolut), iar al treilea era deșertul Nitrian, care ajungea până la malul vestic al Nilului.   

        

 

Sfântul Macarie Alexandrinul, asemeni Sfântului Macarie cel Mare, a fost un mare ascet și lider monahal, și a făcut multe minuni. Auzind de faptele ascetice ale unor călugări, Sfântul Macarie a încercat să facă asemeni lor. Astfel, când a aflat că unul dintre ei mânca numai o livră de pâine pe zi, s-a străduit să se hrănească chiar și cu mai puțin. Dorind să-și scurteze perioada de somn, a stat 20 de ore pe zi sub cer deschis, îndurând căldura ziua, și frigul noaptea. 

Sfântul Macarie a primit odată un ciorchine de struguri abia cules. Își dorea foarte mult să-i mănânce boabele, dar și-a înfrânt dorința în el însuși și a dat ciorchinele altui călugăr, care era bolnav. Acel călugăr, vrând să-și păstreze postirea, l-a dat altuia, și așa mai departe. În cele din urmă, ciorchinele  a revenit la Sfântul Macarie. Ascetul a fost uimit de abstinența ucenicilor săi și i-a mulțumit lui Dumnezeu. 

Odată, Sfântul a fost străbătut de gândul vanitos de a merge la Roma și a vindeca bolnavi de acolo. Luptându-se cu ispita, Sfântul a umplut un sac cu nisip, și s-a dus cu acesta în deșert până și-a epuizat trupul. După aceea, vanitatea l-a părăsit. 

18 ianuarie: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Prin traiul strict, postire și renunțare la lucruri lumești, Sfântul Macarie a obținut darul de a face minuni, a discerne gândurile lăuntrice ale oamenilor și a avut numeroase viziuni. Odată, a zărit cum unul dintre asceții mănăstirii, Sfântul Marcu, a primit Sfintele Taine din mâinile îngerilor și cum, în decursul Împărtășaniei, frați negrijulii primeau cărbuni aprinși de la demoni în loc de Trupul lui Dumnezeu. 

Sfântul Macarie a fost slăvit pentru multe minuni, vindecări și alungări ale diavolilor din oameni. A murit în anii 394-395, la vârsta de o sută de ani. A scris "Discurs despre originea sufletului", un text inclus în a sa "Psaltirea adnotată". 

19 ianuarie: Sfântul Cuvios Macarie cel Mare