21 februarie: Sfântul Ierarh Eustație, Arhiepiscopul Antiohiei

 Celebrat pe 21 februarie, Sfântul Ierarh Eustație, Arhiepiscopul Antiohiei, s-a născut la Siole, Pamfilia, în anul 324. A fost episcop de Beroea (modernul Aleppo), s-a bucurat de dragostea și respectul oamenilor săi și, la cererea credincioșilor, a fost înălțat de părinții de la primul Sinod Ecumenic (325) la rangul arhiepiscopal al Antiohiei. 

Sfântul Eustație a fost un teolog învățat, și s-a evidențiat prin cunoașterea sa a vastă a științelor laice. Când erezia lui Arie a început să se răspândească în Orient (arianismul sugera consubstanțiabilitatea Fiului lui Dumnezeu cu Tatăl), Sfântul Eustație s-a străduit zelos să se lupte pentru puritatea credinței ortodoxe prin cuvintele și scrierile sale.   

                                                     

Primul Sinod Ecumenic a fost convocat în anul 325 de Sfântul împărat Constantin cel Mare (306-337). Cel dintâi care a condus acest Sinod a fost Sfântul Eustație. Sinodul a condamnat învățăturile eretice ale lui Arie și a încorporat mărturisirea ortodoxă în Simbolul Credinței (Crezul Niceean).

Însă, păcătosul Arie, la apelul Sfântului Eustație, a refuzat să renunțe la erorile sale. El și cei care-i împărtășeau opinia au fost excomunicați din biserică de către Sinod. Printre episcopii care au semnat Simbolul Niceean al Credinței au fost unii simpatizanți ai ereziei lui Arie, însă au ajuns să facă asta din teama de a nu fi excomunicați. 

După Sinod, dușmanii săi au complotat împotriva Sfântului Eustație. Cu mare viclenie, au câștigat consimțământul său să întrunească un Sinod local la Antiohia. Mituind o femeie destrăbălată, au convins-o să apară la Sinod cu pruncul său la pieptul ei, și să declare fals că Sfântul Eustație era tatăl copilului. 

Arianii l-au declarat pe Sfântul Eustație eliminat din rangul său, violând Regula Apostolică prin care o acuzație contra unui cleric trebuia să fie confirmată de doi martori. Fără a fi judecat, a fost trimis în exil în Tracia. Curând, însă, minciuna a fost demascată. Femeia acuzatoare s-a căit după ce s-a îmbolnăvit grav. Ea a chemat clerul și, în fața multor oameni, și-a mărturisit păcatul. 

  Sfântul Constantin cel Mare a murit în acea vreme și fiul său, Constantius (337-361), care împărtășea vederile eretice ale lui Arie și îi favoriza pe episcopii ariani, a ajuns pe tron. Chiar și în exil, Sfântul Eustație s-a luptat pentru ortodoxie cu același zel. A murit în surghiun în orașul Philippi, din Traganopolis, în anul 337. 

Convocat în anul 381, la Constantinopol, al Doilea Sinod Ecumenic a confirmat Simbolul Ortodox al Credinței, pe care Sfântul Eustație îl apărase atât de viguros. Erezia ariană a fost iarăși anatemizată. 

În anul 482, moaștele Sfântului Eustație au fost mutate cu respect în Antiohia, spre marea bucurie a credincioșilor din acest oraș, care nu încetaseră să-și onoreze și iubească patriarhul. 

20 februarie: Sfântul Cuvios Visarion

Sfântul Eustație a fost stimat de mari ierarhi din secolul al IV-lea, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Atanasie din Alexandria, și alții. Renumitul istoric al bisericii, episcopul Teodoret de Cir, l-a numit pe Sfântul Eustație un stâlp al bisericii și un om de o mare puritate, egal în importanță cu Sfântul Atanasiei al Alexandriei și alți episcopi ai luptei pentru ortodoxie. 

21 februarie: Sfântul Cuvios Timotei