5 februarie: Sfânta Muceniță Teodula

 Comemorată pe 5 februarie, Sfânta Muceniță Teodula a trăit în orașul Anazavria (Asia Mică) în vremea domniei împăraților romani Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Prefectul orașului, Pelaghie, era un om foarte crud. Servitorii lui căutau creștini în întreaga regiune și îi aduceau la judecată, unde li se citea edictul imperial și li se poruncea să venereze idolii conform acestuia. 

Într-o zi, în fața guvernatorului a fost adusă o femeie creștină pe nume Teodula. Îi era frică nu atât de torturi, cât de posibilitatea de a fi pângărita de păgâni, astfel încât le oferise servitorilor mult aur, pe care aceștia nu-l acceptaseră. Pelaghie i-a cerut să se închine zeilor păgâni și a amenințat-o cu mari chinuri dacă refuza să facă asta. Sfânta Teodula i-a răspuns, "Sunt creștină. Numele meu înseamnă "slujitoare a lui Dumnezeu", și de aceea oamenii îmi zic Teodula. Îl venerez pe Adevăratul Singurul Dumnezeu și nu mă voi închina unei simple pietre".    

                                            

Furios, Pelaghie a ordonat să se înceapă tortura asupra ei. Domnul i-a dat Teodulei ajutorul Său, și ea nu a simțit nici o durere. Pelaghie, totuși, a spus că acest lucru fusese înfăptuit de zei, care o cruțaseră pe Teodula în speranța că se va îndrepta către ei. 

Sfânta Teodula i-a spus prefectului, "Unde sunt zeii tăi care mă cruță? Arată-mi-i și îi voi onora". A fost purtată în templul "zeificatului" împărat roman Adrian, pe care păgânii îl considerau o mare divinitate. Totuși, la rugăciunea Sfintei fecioare, aceasta, doar cu o singură răsuflare, l-a transformat în praf. Văzând asta, Pelaghie a tremurat de frică. Dacă distrugerea idolului era raportată împăratului, el însuși urma să fie aruncat în arena cu fiare sălbatice. A căzut la picioarele Sfintei Teodula, rugând-o să refacă idolul, și promițându-i că, în schimb, va accepta creștinismul.

Sfânta s-a rugat Domnului Iisus Hristos, și idolul a reapărut la locul său, întreg și intact. Prefectul nu și-a îndeplinit făgăduința de a deveni creștin, și a poruncit ca Sfânta să fie torturată și mai crunt. 

În timpul chinurilor sale, un om pe nume Eladie a venit la prefect și a cerut să-i fie dată fecioara Teodula, jurând că o va face să venereze zeii păgâni, întrucât dorea să între în grațiile lui Pelaghie și să primească onoruri. 

Eladie a supus-o pe Sfânta Teodula unor chinuri nemaipomenite, întrecându-l pe Pelaghie în cruzime. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu să-i dăruiască capacitatea de a rezista și a primit imediat de la El ajutor, și a fost vindecată de rănile sale. Schingiuitorul a fost uluit, iar Sfânta Teodula l-a admonestat. "Devino creștin", i-a zis ea, "și ai să ai onoruri veșnice în Împărăția Domnului nostru Iisus Hristos, care va judeca atât vii, cât și morții, și va da fiecărui om ceea ce merită potrivit faptelor sale". 

Prin rugăciunile și cuvintele sale, Sfânta Teodula l-a condus pe Eladie către cunoașterea adevărului. Eladie a crezut în Hristos și a mărturisit despre Adevăratul Dumnezeu înaintea prefectului. A primit, totodată, cununa de mucenicie. I s-a tăiat capul cu sabia și trupul lui a fost aruncat în mare. 

4 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Avramie

Sfânta Teodula a fost pusă într-un cuptor înroșit la foc, însă a rămas nevătămată. După aceea, a fost întinsă pe un pat de metal înfierbântat cu foc. S-a turnat peste ea smoală încinsă, ceară topită, ulei fierbinte, dar patul s-a fărâmat în bucăți, iar focul de sub el a ars mulți păgâni, inclusiv pe Pelaghie, care a murit din pricina înfricoșării, însă Sfânta Teodula a rămas iarăși nevătămată. 

Fiind martori a unei astfel de mari minuni, numeroși oameni au crezut în Hristos, printre ei fiind respectații cetățeni Macarie și Evagrie. Păgânii au continuat să-i schingiuiască pe creștini. Au înfierbântat un mare cuptor, și i-au azvârlit în acesta pe Sfânta Teodula, pe Macarie și Evagrie, și pe mulți alți care credeau în Hristos. Au trecut cu toții prin mucenicie și au fost înălțați la viața veșnică. 

5 februarie: Sfânta Muceniță Agata