Mitul despre Vasilisc

 În mitologia europeană, Vasiliscul era un mic șarpe care omora orice viețuitoare cu privirea sau respirația sa. Era înfățișat, de obicei, ca o creatură cu corp de dragon (balaur), aripi și un cap de șarpe. 

În anii 1100, Sfânta Hildegard a scris despre șarpele provenind dintr-un ou clocit de o broască râioasă. 

 

 

Vasiliscul era cunoscut ca și "cockatrice" în vremea elisabetană din Anglia. 

Mituri timpurii menționează nevăstuicile și cocoșii ca dușmani ai vasilicului. Se credea că vasiliscul murea dacă auzea cântecul unui cocoș. O altă cale de distrugerii  sale era să se țînă o oglindă înaintea lui. Creatură murea imediat după ce-și zărea reflexia. 

Călătorii purtau adeseori cu ei cocoși, nevăstuici sau oglinzi, când traversau o regiune infestată cu vasilisci. 

Numit regele șerpilor, vasiliscul a fost frecvent asociat cu diavolul, și a simbolizat păcatul, mortal, al poftei trupești. În arta medievală, Iisus este arătat luptând cu o astfel de ființă. Vasiliscul este, totodată, menționat în literatură de scriitorii englezi Chaucer și Spencer, și se face referire la el în piesele de teatru ale lui Shakespeare "Romeo și Julieta" și "Richard al III-lea". 

Vasiliscul: Simbol și semnificație