16 martie: Sfântul Cuvios Hristodul din Patmos

 Comemorat pe 16 martie, Sfântul Cuvios Hristodul s-a născut în apropiere de Niceea din Bitinia, în jurul anului 1020. Numele părinților săi au fost Teodor și Ana, iar fiul lor a primit la sfântul botez numele de Ioan. A fost renumit ca ascet și doctor în întreg Imperiul Bizantin. 

În anul 1043 a fost călugărit pe muntele Olimp, unde, sub călăuzirea fraților experimentați, a primit o educație extinsă. După moartea părintelui său spiritual, a mers, în 1045, într-un pelerinaj, la locurile sfinte. A vizitat Roma și Palestina, a trăit în Asia Mică și pe unele insule grecești, unde a fondat mai multe mănăstiri.      

                                                                   

După ce saraceeni au invadat Palestina, părintele Hristodul a părăsit Țară Sfântă și, în 1070, s-a stabilit pe muntele Latmos, la mănăstirea Maicii Domnului, din Karia de nord-vest. Curând, a fost ales stareț al mănăstirii. În 1076, patriarhul Cosmas I al Constantinopolului l-a numit pe părintele Hristodul arhimandrit peste mănăstirile latmiene. În intervalul 1076-1079, a lucat pentru a clădi și a fortifica mănăstiri. 

În 1079, mănăstirile latiene au fost distruse de turci. Sfântul s-a refugiat, împreună cu o mică comunitate, în orașul Strovilos, de pe coasta mării Egee, unde pustnicul Arsenios l-a pus la conducerea mănăstirii lui. Sfântul Hristodul s-a mutat curând pe insula apropiată Kos, cea mai puțin afectată de incursiunile musulmane. Acolo, Arsenios avea mai multe proprietăți și la sugestia acestuia, Hristodul a intemeiat, pe muntele Pelion, în anul 1080, o mănăstire a Sfintei Maici a Domnului. 

În 1087, a fondat o altă mănăstire pe insula învecinată Leros. În plus, în decursul șederii sale pe insula Kos, a organizat o expediție pe muntele Latmos pentru a salva cărțile din comunitatea monahală pe care o abandonase. Acest cărți au fost trimise la biblioteca din Hagia Sofia din Constantinopol, pentru bună păstrare. 

Căutând o mai mare singurătate și austeritate, Sfântul Hristodul și-a îndreptat atenția către insula Patmos. A fost atât de impresionat de spiritul ascetic al acestor locuri încât s-a hotărât să clădească o mănăstire pe acea insulă. În anul 1089, a supus prima sa cerere împăratului Alexie I Comnenul pentru o nouă comunitate monahală pe insula Patmos.

Potrivit unei bule de aur emisă în 1088, împăratul i-a dat părintelui Hristodul insula Patmos ca o proprietate eternă, inalienabilă, scutindu-l de toate taxele. De asemeni, a interzis oficialilor guvernamentali să acționeze pe insula. De fapt, insula a fost retrasă din jurisdicția administrației statului, și toată puterea judiciară și administrativă de pe insulă a fost concentrată în mâinile egumenului mănăstirii. 

Sfântul Hristodul a înălțat aici o mănăstire pe un munte, în apropierea peșterii în care, conform tradiției, Sfântul Apostol Ioan Teologul primise o revelație divină și scrisese cartea sa profetică în anii 68-69. Mănăstirea a fost construită pe o terasă stâncoasă, aproape în centrul insulei și, în primii săi trei ani, a căpătat imaginea unei adevărate fortărețe.

15 martie: Sfinții Mucenici Agapie, Plisie și Timolau

Totuși, în ultimii săi ani de viață, din cauza raidurilor piraților, Sfantula fost forțat să părăsească Patmos. El și ucenicii săi au mers pe insula Euboea, unde și-a dat sufletul Domnului pe 16 martie 1093. La scurt timp înaintea de moartea sa, le-a dat ucenicilor lui instrucțiuni să-l îngroape pe insula Patmos, la mănăstirea pe care o fondase. Discipolii au luat moaștele sale sfinte și nestricate și le-au transferat acolo, unde au rămas pentru sanctificarea celor care le venerează cu credință. 

Numele Hristodul înseamnă "servitorul lui Hristos". 

16 martie: Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul