Biografia lui Henry James | Viața și opera

 Henry James (născut pe 15 aprilie 1843, la New York, SUA, decedat pe 28 februarie 1916, la Londra, Anglia) un scriitor, romancier american, devenit cetățean englez în 1915, a fost o mare personalitate din cultura transatlantică. Tema fundamentală din opera sa a fost o inocența și exuberanța din Lumea Nouă în conflict cu corupția și înțelepciunea Lumii Vechi, așa cum a fost ilustrată în opere ca "Daisy Miller" (1879), "Portretul unei doamne" (1881), "Bostonienii" (1886) și "Ambasadorii" (1903). 

Henry Miller a fost numit după tatăl său, un proeminent teoretician și conferențiar, și a fost fratele mai mic al filosofului pragmatic William James. Tânărul Henry a fost un băiat timid, dependent de cărți, care și-a asumat rolul de observator tăcut pe lângă activul său frate mai mare. Cei doi au fost duși în străînătate de mici copii, au fost educați de tutori și guvernante și și-au petrecut anii anteriori adolescenței în Manhattan. Reveniți la Geneva, Paris și Londra în adolescență, copiii James au învățat despre limbile și culturile europeane, disponibile unor puțini americani în acea vreme.   

               

În ajunul războiului civil american, familia James s-a stabilit la Newport, Rhode Island și, mai târziu, la Boston. Henry a ajuns să cunoască îndeaproape New England. La vârsta de 19 ani, s-a înscris la Școala de Drept Harvard, însă și-a dedicat timpul mai ales citirii operelor lui Charles Augustin, Sainte-Beuve, Honore de Balzac și Nathaniel Hawthorne. Prima sa povestire a apărut doi ani mai târziu, în publicația din New York, "Continental Monthly". A avut primele recenzii la "North American Review". Când William Dean Howells a devenit editor al "The Atlantic Monthly", James a aflat în el un prieten și un mentor care l-a publicat regulat. Cei doi, James și Howells, au inaugurat epoca "realismului" american. 

La vârsta de circa 25 de ani, Henry James a fost văzut ca unui dintre cei mai talentați scriitori de proză scurtă din America. Criticii, totuși, au deplorat tendința sa de a scrie despre viața minții, mai curând decât despre acțiune. Povestirile sale din acești ani timpurii au arătat existența domoală din Newport și Saratoga. James a scris recenzii de cărți și articole aproape un an înainte de a încerca să se apuce de primul său roman. Și-a rezervat, totodată, un tradițional "mare tur", călătorind pentru întâia oară în viața sa adultă în Europa, în anul 1869. Anii săi de rătăciri prin Anglia, Franța și Italia au fost preambulul călătoriilor sale de o viață în aceste țări. James nu s-a căsătorit niciodată. Prin natura sa, a fost prietenos și chiar foarte sociabil dar, în vreme ce a fost un activ observator și participant în societate, a tins, până la varsta mijlocie, să fie distant în relațiile cu oamenii și foarte grijuliu în a evita orice fel de "implicare". 

Cariera lui Henry James - Prima fază

Recunoscându-și atracția pentru Europa, având în vedere creșterea sa cosmopolitana, James a făcut un efort deliberat de a descoperi dacă putea trăi și lucra în SUA. Doi ani la Boston, doi ani în Europa, în special la Roma, și o iarnă de neîncetată muncă grea la New York l-au convins că putea scrie mai bine și a trăi mai ieftin în străînătate. Astfel, a început îndelungata sa expatriere, marcată de publicarea, în anul 1875, a romanului "Roderick Hudson", povestea străduinței unui sculptor american prin bancurile Tibrului între artă și pasiunea sa,  "Schițe transatlantice", prima sa carte de scrieri de călătorie, și o colecție de povestiri. Cu aceste trei cărți substanțiale, și-a inaugurat o carieră ce a inclus circa 100 de volume în decursul următorilor 40 de ani. 

În intervalul 1875-1876, Henry James a locuit la Paris, scriind articole pentru "New York Tribune" și lucrând la romanul său "Americanul" (1877), scriind articole pentru publicația "New York Tribune" și lucrând la romanul său, "Americanul" (1877), povestea unui autorealizat milionat american a cărui lipsă de viclenie și al cărui caracter direct contrastează cu o familie de francezi arogantă și șireată cu a cărei fiică încearcă fără succes să se însoare. La Paris, James l-a cunoscut pe romancierul Ivan Turgheniev, a cărui operă o aprecia, și prin acesta a fost condus în cercul lui Gustave Flaubert, unde i-a întâlnit pe Edmond de Goncourt, Emile Zola, Alphonse Daudet și Guy de Maupassant. De la Turgheniev a primit confirmarea că în propria sa perspectivă, un romancier nu trebuie să se teamă de "poveste" și că, în focalizarea pe personaje, el ar trebui să ajungă la experiența de viață a protagonistului său. 

La fel de mult pe cât iubea Franța, James a simțit că va fi etern izolat acolo și, la finele anului 1876, s-a dus la Londra. Acolo, în mici camere de pe strada Bolton, Piccadilly, a scris ficțiuni majore la vârsta sa mijlocie. În 1878, a obținut un renume internațional cu povestea sa a unui flirt american la Roma, "Daisy Miller", și și-a dus mai departe reputația cu "Europenii", în același an. 

În Anglia a fost rapid cooptat de lideri victorieni și a devenit un oaspete obișnuit la micul dejun al lordului Houghton, unde a comunicat cu Alfred Tennyson, William Gladstone, Robert Browning și alții. Foarte sociabil, între 1878 și 1879, James a fost invitat de numeroase ori la masă și a vizitat multe mari case victoriene și așezări de la țară. A fost selectat în cluburi londoneze și și-a publicat simultan scrierile în periodice englezești și americane, interacționând totodată cu George Meredith, Robert Louis Stevenson, Edmund Gosse și alți scriitori, stabilindu-și faima de o personalitate semnificativă în literatura anglo-saxonă. 

Reputația lui Henry James a fost fondată pe studiile sale versatile ale "fetei americane". Într-o serie de povestiri pline de duh, el a înfățișat tânăra femeie "autorealizată", inocentă, îndrăzneață și obraznică, care insistă asupra standardelor americane în societatea europeană. James și-a încheiat prima fază a carierei sale prin crearea capodoperei "Portretul unei doamne" (1881), un studiu al unei tinere din Albany care aduce în Europa provincialismul și pretențiile sale înguste, dar și un simțământ al propriei suveranități, "spiritului liber" al său, și refuzul ei de a fi tratată în lumea victoriană doar ca un "obiect" de măritat. Ca o imagine a americanilor expatriați din Anglia și Italia, acest roman nu are egal în istoria ficțiunii moderne. Este un studiu remarcabil al unui grup de individualiști și, în același timp, oferă o subtilă apreciere a caracterului american. Înțelegerea lui Henry James a puterii în relații personale, ceea ce s-a evidențiat și în "Piața Washington" (1881), apare în povestirea despre o tânăra americană ale cărei speranțe pentru dragoste și căsătorie sunt zădărnicite de respingerea dură a tatălui ei a unui pețitor cumva oportunist. 

Cariera lui Henry James - A doua fază

În anii 1880, James a scris două romane reformatoare și revoluționare social, "Bostonienii" (1886) și "Prințesa Casamassima" (1886). În primul roman, despre viața din Boston, a analizat lupta dintre masculinitatea conservatoare întruchipată de un sudic trăind în nordul Americii și un înveninat bărbat urând sufragetele. "Bostonienii" rămâne cel mai cuprinzător roman social din vremea sa, în studiul său al maniacilor, celor dedicați mereu unor stiluri trecatore și "făcătorilor de bine". În "Prințesa Casamassima", James a descris lupta unui om care se joacă de-a revoluția și este distrus de aceasta. Aceste romane au fost urmate de "Muza tragică" (1890), în care Henry James a făcut un studiu  despre studiourile de artă și scena teatrală din Londra și Paris, despre conflictul dintre artă și "lume". 

Cele din urmă romane au inaugurat "anii dramatici" (1890-1895) ai lui James, când a încercat să câștige succes scriind pentru scenă. Dramatizarea sa a romanului "Americanul", din 1891, a avut un succes modest, însă o piesă de teatru originală, "Guy Domville", produsă în 1895, a fost un eșec și, la finele punerii sale în scenă, James a fost huiduit. Zdrobit și simțind că-și pierduse publicul, a petrecut mulți ani căutând să-și adapteze experiența dramatică la ficțiunea sa. Rezultatul a fost schimbarea completă a metodelor sale de scriere.

  În "Comorile din Poynton" (1897), "Ce știa Maisie" (1897), "Rotirea / presiunea șurubului' ("The Turn of the Screw"), și "În cușca" (1898) și "Vârsta ingrată" (1899), Jamea a început să folosească metodele de alternare a imaginii și scenei dramatice, o aderență apropiată față de un anumit punct de vedere, o reținere a informațiilor față de cititor, acestuia fiindu-i disponibilă numai ceea ce văd personajele. Subiectele din această perioadă constau din dezvoltarea conștiinței și educația morală a copiilor. În realitate, vechea temă internațională a lui James a inocenței într-o lume corupătoare, a fost transferată astfel în spațiul englezesc. 

Cariera lui Henry James - Faza finală

Experimentele fazei anterioare de "tranziție" l-au dus pe Henry James la scrierea a trei romane grandioase la începerea noului secol, care reprezintă faza finală, majoră, așa cum a fost numită. În aceste scrieri, James a dat orientarea căii romanului din secolul XX. El începuse ca un realist care descria minuțios scena sa aglomerată. A sfârșit prin a lăsa scena sa relativ goală, arătând un număr de personaje într-o situație tensionată, cu o perspectivă retrospectivă, prin multiple unghiuri de vedere, a dramei lor. În plus față de aceste tehnici, a recurs la un stil de proză tot mai aluziv, ce a devenit dens și încărcat cu imagistică simbolică. Ultima lui "manieră" a derivat, în parte, din dictarea lui directă unui dactilograf și, în parte, din căutarea sa neîncetată a unor modalități de proiectare a experienței subiective într-o proză flexibilă. 

Cel dintâi dintre cele trei romane a fost "Ambasadorii" (1903). Acesta este o comedie a manierelor, a unui american de vârstă mijlocie, care merge la Paris pentru a aduce înapoi într-un oraș industrial din Massachusetts un tânăr bogat care, din punctul de vedere al familiei sale avute, a lenevit prea mult în străînătate. La final, "ambasadorul" este captivat de viața pariziană civilizată. Romanul este un studiu al creșterii percepției și conștientizării într-un erou vârstnic, și echilibrează standardele morale relaxate ale continentului european cu rigiditățile parohiale din New England. Al doilea din această serie de romane a fost "Aripile porumbiței", publicat în anul 1902, înainte de "Ambasadorii", deși a fost scris după acesta. Acest roman, având de a face cu un subiect aparent melodramatic de mare patos, cel al unei moștenitoare sortite, din cauza bolii, să moară, evită totuși clișeul, prin focalizarea pe personajele din jurul nefericitei tinere. Acestea pun la cale intriga de a moșteni milioanele sale. Povestit în acest mod, și amplasat la Londra și Veneția, romanul devine un puternic studiu al oamenilor bine intenționați care, cu demnitate și rațiune, sunt, în același timp, păsări de pradă. Prin schimbarea punctelor de vedere ale sale și evitarea de scene care ar putea sfârși în melodramă, "Aripile porumbiței" demonstrează măiestria cu care Henry James putea prelua un subiect "ieftin" și a-l investi cu grandoare. Romanul său final, "Potirul de aur" (1904), este o explorare a adulterului, cu patru personaje principale. Prima parte a poveștii din acesta este văzută prin ochii unui soț aristocrat și a doua parte prin cei ai dezvoltării conștientizării soției. 

În vreme ce multe dintre povestirile scurte ale lui James au fost scrise sub presiune pentru publicarea în magazine, el și-a achiziționat măiestria notabil în  "Rotirea / presiunea șurubului' ("The Turn of the Screw") (1898) și în narațiuni remarcabile precum "Manuscrisele lui Aspern" (1888) și "Fiara în junglă" (1903), descrierea sa profetică a omului disociat din secolul XX, pierdut în aglomerarea urbană. Ca și critic, Henry James a tins să exploreze caracterul și personalitatea unor scriitori așa cum au fost revelate în lucrările lor. Eseele sale sunt o serie strălucită de studii, portrete morale ale unor romancieri faimoși din secolul său, de la Balzac la realiștii edwardieni. Scrierile sale despre călătorii, "Ore englezești" (1905), "Ore italiene" (1909) și "Un mic tur în Franța" (1884) portretizează fundalurile utilizate de James pentru ficțiunile sale. 

Henry James a fost recunoscut pentru formarea mitului american în străinătate și a încorporat acest mit în "romanul internațional", al căruia a fost un maestru celebrat. Tema sa fundamentală a fost cea a Americii inocente, exuberante și demodate confruntându-se cu înțelepciunea  și corupția vechii Europe, cu o cultură aristocrată. Atât în scrierile sale comice, cât și în cel tragice, simțământul lui James a scenei umane a fost vivid și clar, și, în pofida manierismului stilului său târziu, a fost unul dintre cei mai mari prozatori și stiliști din vremea sa. 

Biografia lui Guy de Maupassant | Viața și opera