Biografia lui Mihail Bulgakov | Viața și opera

 Mihail Bulgakov (născut pe 15 mai / 3 mai stilul vechi 1891 la Kiev, Ucraina, imperiul rusesc, decedat pe 10 martie 1940, la Moscova, URSS) a fost un dramaturg, romancier și autor de proză scurtă, binecunoscut pentru umorul său și satira sa penetrantă. 

Începându-și viața de adult ca doctor, Bulgakov a renunțat la medicină în favoarea scrisului. Prima sa operă majoră a fost "Garda albă", serializat în 1925, dar nepublicat sub forma unei cărți. O portretizare realistă și simpatetică a unui grup anti-bolșevic de ofițeri "albi", în decursulul războiului civil, această lucrare a fost întâmpinată cu o furtună a criticii oficiale pentru lipsa sa a unui erou comunist. Bulgakov a prelucrat-o sub forma unei piese de teatru, "Zilele Turbinilor", care a fost pusă cu succes în scenă dar a fost, ulterior, interzisă.

                                                                                     

În 1925, a publicat o carte de fantezii satirice, "Diavolisme și diavoliada", o critică implicită a societății comuniste sovietice. Această lucrare a fost, de asemeni, denunțată oficial ca fiind periculoasă. În același an, a scris "Inimă de câine", o satiră comică usturătoare despre pseudoștiință. 

Datorită realismului și umorului lor, scrierile lui Mihail Bulgakov s-au bucurat de o mare popularitate, însă critica transparentă a acestora a moravurilor sovietice a fost crescând neacceptabilă pentru autorități. Prin anii 1930, i-a fost, efectiv, interzis să mai publice. Cererea sa pentru permisiunea de a emigra a fost respinsă de Iosif Stalin. În decursul perioadei ulterioare a ostracizării sale literare, care a continuat până la moartea sa, Bulgakov și-a creat capodoperele. În 1932, ca și consultant literar al Teatrului de Artă din Moscova, a scris o tragedie despre moartea lui Moliere. O versiunea revizuită a acestei a fost, în cele din urmă, pusă în scenă și a fost jucată numai șapte seri, înaintea de a fi interzisă din cauza atacului său deghizat al lui Stalin și al partidului comunist. 

Mihail Bulgakov a creat încă două capodopere în anii 1930. Prima, "Zăpada neagră: Un roman teatral", intitulată originar "Note ale unui om mort", este un roman autobiografic, care include o satiră nemiloasă a lui Konstantin Stanislavski (regizor și teoretician rus al teatrului) și a vieții din spatele scenei a Teatrului de Artă din Moscova. A doua sa capodoperă a fost o strălucită fantezie gogoliana, "Maestrul și Margareta". Plin de duh și licențios în același timp, este un roman filosofic penetrant, abordând problemele profunde și eterne ale binelui și răului, acesta alăturând două planuri de acțiune, unul aflat în Moscova contemporană lui, și un altul în Iudeea lui Pilat din Pont. Personajul principal este Diavolul (deghizat ca profesorul Woland), care apare la Moscova cu ale sale farse purgative, ce expune corupția și ipocrizia elitei culturale sovietice. Echivalentul Diavolului este "maestrul", un romancier reprimat care merge într-un spital psihiatric din cauza căutării sale de a prezenta povestea lui Iisus. Acest roman oscilează între între scene grotești ale unui umor satiric tranșant și momente mișcătoare și puternice de patos și tragedie. Cartea a fost publicată în Uniunea Sovietică numai în 1966-1967 și, apoi, într-o formă cenzurată dur. Publicarea a avut loc la peste 25 de ani după moartea lui Bolgakov din cauza unei boli a rinichilor. 

Lucrările lui Mihail Bulgakov au ajuns lent să beneficieze de limitatat "dezghețarea" care a caracterizat mediul literar sovietic după moartea lui Stalin. Reabilitarea lui postumă s-a petrecut lent la sfârșitul anilor 1950 și, începând cu anul 1962, mai multe volume ale operei sale, incluzând piese de teatru, romane, povestiri și biografia sa a lui Moliere, au văzut lumina tiparului. Cele trei capodopere ale acestui scriitor nu au fost, totuși, publicate în URSS în timpul vieții sale. 

Maestrul și Margareta

"Maestrul și Margareta", romanul scris de Bulgakov în intervalul 1928-1940, a fost publicat într-o formă cenzurată în URSS în 1966-1967. Versiunea necenzurată a fost publicată acolo în 1993.

Cele trei personaje principale ale intrigii sunt Diavolul, deghizat în profesorul Woland, "maestrul", un romancier rezervat, și Margareta, care deși căsătorită cu un birocrat, îl iubește pe maestru. Maestrul, un simbol al lui Hristos, își arde manuscrisele și se duce voluntar într-o clinică psihiatrică atunci când criticii îi atacă opera. Margareta își vinde sufletul Diavolului și devine o vrăjitoare pentru a obține eliberarea maestrului. O intrigă paralelă prezintă condamnarea lui Iisus în Ierusalim. 

Mihail Bulgakov a început să scrie "Maestrul și Margareta" în 1928 și a continuat să lucreze la acest roman până la scurt timp înainte de moartea să, în 1940. Au știut puțini despre existența manuscrisului până în 1966, când prima parte a romanului, foarte cenzurată, a apărut în magazinul lunar "Moskva". A doua parte a apărut anul următor. "Maestrul și Margareta" este recunoscut în prezent ca una dintre cele mai mari realizări ale literaturii rusești din secolul XX. Cuvinte din roman au inspirat proverbe rusești: "Manuscrisele nu ard" și "Lașitatea este unul dintre cele mai mari păcate", având o rezonanță specială pentru generațiile care au trecut prin cele mai rele perioade ale totalitarismului sovietic. 

Influența romanului s-a făcut simțită până departe, de la Salman Rushie până la Rolling Stones (piesa "Sympathy for the Devil" se spune că a fost inspirată de Mihail Bulgakov). Printr-o satiră arzătoare a vieții sovietice, o alegorie religioasă rivalizand cu "Faust" al Johann Wolfgang von Goethe, și o fantezie burlească de nezăgăzuit, acest roman al râsului și terorii, ori al libertății și constrângerii, demască  exploziv adevărul oficial cu forța unui carnaval scăpat de sub control. 

Biografia lui Vladimir Nabokov | Viața și opera