Mitul despre Cartea Morților

 Cartea Morților este o mare antologie de texte religioase, antice, egiptene, asociate cu funeraliile și  viața de apoi. Textele includ descântece și formule magice, imnuri și rugăciuni. Titlul cărții poate fi intepretat greșit. Scrierile din aceasta nu sunt adunate, de fapt, unitar, ci constau din mai multe texte individuale, colectate de la mai mulți autori și numeroase surse de-a lungul a sute de ani. 

Egiptenii credeau că sufletele lor trebuiau să fie judecate de Osiris și mulți alți zei înainte de a intra în viața de apoi. Totodată, aveau credința că textele din Cartea Morților puteau să protejeze și să călăuzească decedații în călătoria lor de după moarte. Descântecele și cuvintele magice erau presupuse a-i da persoanei moarte puterea de a depăși obstacole și a ajunge pe tărâmul pașnic al celor binecuvântați.    

                                                       

Vrăjile din carte serveau unei varietăți de scopuri. O vrajă îl ajuta pe decedat să între în lumea de apoi imediat după înmormântare. Altele îl abilitau să reviziteze pământul, să-și refacă memoria și să-l ajute să respire și să mănânce. Cartea Morților conținea o cunoaștere magică de care cel mort avea nevoie prin judecata celor 42 de zeități și marea sală a lui Osiris, zeul lumii subpământene. 

Inscripționate pe pereții mormintelor și piramidelor, și pe role din papirus, textele din Cartea Morților erau adeseori întovărășite de picturi create în culori vivide. Rolele de papsrus erau îngropate în sicriu sau în apropierea decedatului ori strecurate în învelișul înfășurat din pânză al unei mumii. Preoții de la funeralii recitau, de asemeni, multe din descântecele din Cartea Morților. 

Dansul morții: Simbol și semnificație