25 aprilie: Sfântul Apostol Evanghelist Marcu

 Celebrat pe 25 aprilie, Sfântul Apostol Evanghelist Marcu, cunoscut și ca Ioan, zis și Marcu (Faptele apostolilor 12:12), a fost unul din cei 70 de Apostoli, și, totodată, nepotul Sfântului Barnaba (11 iunie). S-a născut la Ierusalim. Casa mamei sale se învecina cu Grădina Ghetsimani. Așa cum relatează tradiția bisericii, în noaptea în care Hristod a fost trădat, el l-a urmat, îmbrăcat numai cu o învelitoare de pânză de in. Marcu a fost prins de soldați, dar el a fugit în pielea goală, lăsându-și în urmă straiul (Marcu 14:51-52). După Înălțarea Domnului, casa mamei sale, Maria, a devenit un loc de adunare a creștinilor și unul de locuit pentru unii Apostoli (Faptele apostolilor 12:12). 

Sfântul Marcu a fost un tovarăș apropiat al Apostolilor Petru și Pavel (29 iunie) și Barnaba. A mers la Seleucia cu Pavel și Barnaba, ai de acolo s-au dus pe insula Cipru, pe care au traversat-o întru totul de la est la vest. În orașul Pafos, Sfântul Marcu a fost martorul orbirii vrăjitorului Elima de către Sfântul Pavel (Faptele apostolilor 13:6-12). 

                                                  

După ce a lucrat împreună cu Apostolul Pavel, Sfântul Marcu a revenit la Ierusalim, și, apoi, l-a însoțit la Roma pe Apostolul Pavel. De acolo a călătorit în Egipt, unde a înființat o biserică locală. 

În Antiohia, Sfântul Marcu l-a regăsit pe Sfântul Pavel. După aceea, a mers cu Sfântul Barnaba în Cipru și, apoi, s-a îndreptat iarăși spre Egipt, unde el și Sfântul Petru au fondat multe biserici. Ulterior, s-au dus la Babilon. Din acest oraș, Apostolul Petru a trimis o epistolă către creștinii din Asia Mică, în care l-a numit pe Sfântul Marcu fiul său (1 Petru 5-13). 

Când Apostolul Pavel a ajuns la Roma în lanțuri, Sfântul Marcu a fost la Efes, unde era episop Sfântul Timotei (22 ianuarie). Sfântul Marcu s-a dus la Roma împreună cu el. Acolo a scris sfânta sa Evanghelie (anii circa 62-63). 

De la Roma, Sfântul Marcu a plecat  către Egipt. La Alexandria, a inițiat o școală creștină care, mai târziu, a educat vestiți părinți și învățători ai bisericii. Plin de zel pentru slujbele bisericii, Sfântul Marcu a compus o liturghie pentru creștinii din Alexandria. 

A propăvăduit Evanghelia în regiuni interioare ale Africii, și a fost în Libia, la Nectopolis.

În decursul acestor călătorii, Sfântul Marcu a fost inspirat de Sfântul Duh să se ducă din nou la Alexandria și să se confrunte cu păgânii. Acolo, a vizitat casa lui Anania, și i-a vindecat mâna schilodită. Fericit, acest demnitar a ascultat cuvintele Sfântului și a primit botezul. 

Urmând exemplul lui Anania, mulți dintre locuitorii din acea parte a orașului au fost și ei botezați. Acest lucru a stârnit dușmănia păgânilor, care au vrut să-l omoare pe Sfântul Marcu. Aflând asta, Sfântul Marcu l-a numit episcop pe Anania și a hirotonisit trei creștini astfel încât să asigure bisericii o conducere după moartea sa. 

Păgânii l-au prins pe Sfântul Marcu pe când acesta slujea liturghia. L-au bătut, l-au târât pe străzi și l-au aruncat în închisoare. Acolo, Sfântului Marcu i s-a acordat o viziune a Domnului Iisus Hristos, Care l-a întărit înaintea suferințelor sale. În ziua următoare, o gloată furioasă l-a mânat pe Sfânt pe străzi pentru a-l duce la judecată însă, pe drum, Sfântul Marcu a murit spunând, "În mâinile tale, O Doamne, îmi încredințez sufletul". 

Păgânii au vrut să ardă trupul Sfântului, dar când au aprins un foc, s-a întunecat totul, a bubuit un tunet și s-a produs un cutremur. Înfricoșați, păgânii au fugit, iar creștinii au luat trupul Sfântului Marcu și l-a îngropat într-o criptă de piatră. Acest fapt s-a petrecut pe 4 aprilie 63. Biserica îi celebrează amintirea pe 25 aprilie. 

În anul 310, a fost construită o biserică peste moaștele Sfântului Marcu. În anul 820, când arabii musulmani au pus stăpânire peste Egipt și au oprimat biserica creștină, moaștele Sfântului au fost mutate la Veneția și amplasate într-o biserică purtându-i numele. 

În vechea tradiție iconografică, care a adoptat simboluri pentru Sfinții Evangheliști din viziunea Sfântului Ioan Teologul (Apocalipsa 4:7) și din prorocirea lui Ezechiel (Ezechiel 11:10), Sfântul Evanghelist Marcu este reprezentat de un leu, semnificând puterea și demnitatea împărătească a lui Hristos (Apocalipsa 5:5). 

Una din temele centrale din Evanghelia Sfântului Marcu este puterea lui Dumnezeu realizând ceea ce este imposibil omenește. Apostolii au înfăptuit minuni remarcabile împreună cu Hristos (Marcu 16:20) și Sfântul Duh (Marcu 13:11), lucrând prin acestea. Ucenicilor săi li s-a spus să meargă în lume și să propăvăduiască Evanghelia tuturor neamurilor (Marcu 13:10, 16:15), ceea ce ei făcut întocmai. 

24 aprilie: Sfințîi Mucenici Pasicrat și Valentin