6 aprilie: Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului

  Sfântul Eutihie, arhiepiscop de Constantinopol, s-a născut într-un sat din provincia Frigia. Tatăl său, Alexandru, a fost soldat, iar mama lui, Synesia, a fost fiica preotului Hesychius din Augustopolis. Sfântul Eutihie a primit primele elemente ale educației și o creștere creștină de la bunicul său, preotul. 

Odată, într-un joc din copilărie, băiatul și-a scris propriul său nume împreună cu titlul de patriarh. Astfel, a părut să-și prezică viitoarea  slujbă. La vârsta de 12 ani, a fost trimis la Constantonopol pentru a-și continua educația. Tânărul a perseverat în studiul științei dar și-a dat seama că înțelepciunea omenească nu este nimic în comparației cu studiul Revelației divine. De aceea, s-a decis să se dedice vieții monahale. Sfântul Eutihie s-a retras într-una din mănăstirile din Amaseea, unde a fost călugărit. Datorită vieții sale stricte a fost făcut arhimandrit al tuturor mănăstirilor din Amaseea, iar în anul 552 a fost ales pentru tronul patriarhal.     

                                                                       

Când se pregătea pentru adunare al Cincilea Sinod Ecumenic, în timpul sfântului împărat Iustinian (527-565), mitropolitul din Amaseea a fost bolnav, și l-a trimis acolo în locul lui pe Sfântul Eutihie. La Constantinopol, vârstnicul patriarh Sfântul Mina l-a văzut pe Sfântul Eutihie și a prezis că va fi următorul patriarh. După moartea Sfântului patriarh Mina, apostolul Petru i-a apărut într-o viziune împăratului Iustinian și, îndreptându-și mâna către Eutihie, a spus, "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". 

Chiar de la începutul slujbei sale patriarhale, Sfântul Eutihie a convocat al Cincilea Sinod Ecumenic (553), la care sfinții părinți au condamnat ereziile ce înfloreau și le-au anatemizat. Totuși, după mai mulți ani, a apărut o nouă erezie, Aftartodochetismul sau "nepieritorul", care învăța despre carnea lui Hristos, înainte de moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa, că a fost nepieritoare și incapabilă de a suferi. 

Sfântul Eutihie a denunțat cu vigoare această erezie, însă însuși împăratul Iustinian a fost înclinat către această, și și-a îndreptat mânia către Sfânt. Din ordinul împăratului, soldații l-au prins pe Sfânt în biserică, i-au îndepărtat veștmintele patriarhale, și a fost trimis în exil într-o mănăstire din Amaseea (565). 

Sfântul și-a suportat exilul cu umilință, și a trăit în acea mănăstire în postire și rugăciune, și a făcut multe minuni și vindecări. 

Astfel, prin rugăciunea sa, soția unui bărbat credincios, Androgenes, care dăduse naștere numai unor prunci morți, a reușit să nască doi fii care au trăit până la maturitate. Doi oameni muți au primit darul vorbirii, și doi copii grav bolnavi au fost readuși la sănătate. Sfântul a vindecat un artist de un ulcer canceros, și, de asemeni, a însănătoșit un alt artist, ungându-i cu ulei mâna bolnavă și făcând asupra ei semnul crucii. 

Sfântul a  vindecat nu numai afecțiunile trupești, ci și pe cele spirituale. A alungat dintr-o fată  diavolulcare o împiedica să primească Sfânta Împărtășanie. A izgonit un demon dintr-un tânăr care fugise dintr-o mănăstire (după care tânărul a revenit la mănăstire), a lecuit un lepros bețivan, care s-a oprit din băut după ce a fost curățat de lepra sa. 

În decursul invaziei persane a regiunii Amaseea și a devastării extinse a acesțeia, din porunca Sfântului au fost distribuite grâne celor înfometați din depozitele mănăstirii, și, prin rugăciunile lui, depozitele mănăstirii nu au rămas goale. 

Sfântul Eutihie a primit de la Dumnezeu darul prorocirii. El a revelat numele a doi succesori ai împăratului Iustinian: Iustin (565-578) și Tiberias (578-582). 

5 aprilie: Sfântul Mucenic Victorin și cei împreună cu el

În anul 577, Sfântul Eutihie s-a întors pe scaunul patriarhal, după 12 ani de exil, și, din nou, și-a condus cu înțelepciune credincioșii.

După patru ani și jumătate, în 582, Sfântul Eutihie și-a adunat laolaltă toți clericii în Duminica Tomei, i-a binecuvântat, și a adormit în pace întru Domnul. 

6 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium