Biografia lui Platon | Viața și filosofia

 Filosoful grec antic Platon a fost ucenicul lui Socrate și învățătorul lui Aristotel. În scrierile sale, a explorat justiția, egalitatea și frumusețea, și, de asemeni, s-a ocupat de estetică, filosofie politică, cosmologie, epistemologie și filosofia limbii. Platon a fondat Academia din Atena, una din primele instituții de studii înalte din lumea occidentală. 

Viața timpurie a lui Platon

Din cauza lipsei de surse precise din acea perioadă, o mare parte a vieții lui Platon a fost reconstruită de învățați prin intermediul scrierilor sale și a celor ale contemporanilor săi. Istoria tradițională estimează că Platon s-a născut în preajma anului 428 î. Hr., dar mulți erudiți moderni, trasând evenimente mai târzii din viața sa, cred că s-a născut între 424 și 423 î. Hr. Ambii lui părinți au provenit din aristocrația grecească. Tatăl său, Ariston, a descins din regi din Atena și Messenia. Mama sa, Peritione, se spunea că era înrudită cu omul de stat grec din secolul al VI-lea Solon.  

                                     

Unii cred că Platon a fost numit după bunicul sau, Aristocles, urmându-se tradiția de numire a celui dintâi fiu după bunic. Însă, nu există nici o mărturie clară a acestui lucru, și nici că Platon a fost cel mai mare fiu din familia sa. Alți istorici, pretind că "Platon" a fost o poreclă, referitoare la marea sa constituție fizică. 

Printre mulți alți băieți din clasa lui socială, Platon a fost, probabil, învățat de unii dintre cei mai buni educatori ai Atenei. Ar fi studiat, astfel, doctrinele lui Cratylus, Pitagora și Parmenide. Acestea ar fi ajutat la dezvoltarea finală din studiul lui Platon a metafizicii (studiul naturii) și epistemologiei (studiul cunoașterii). 

Platon: Teoria formelor | Între lumea perfectă și cea imperfectă

Tatăl lui Platon a murit când el era tânăr, și mama sa s-a recăsătorit cu unchiul său, Pyrilampes, un politician și ambasador grec în Persia. Se crede că Platon a avut doi frați, o soră și un frate vitreg. Adeseori, membrii familiei sale au apărut în dialogurile lui. Istoricii cred că acest fapt indică mândria lui Platon față de descendența familiei lui. 

În tinerețe, Platon a trecut prin două evenimente majore care au condus la cursul vieții sale. Unul a fost întâlnirea cu marele filosof Socrate. Metodele socratice de dialog și dezbatere l-au impresionat atât de mult încât a devenit, curând, strâns asociat cu Socrate și și-a dedicat viața investigării virtuții și formării unui caracter nobil. Celălalt eveniment semnificativ a fost războiul peleponezian, dintre Atena și Sparta, în care Platon a luat parte pentru scurt timp, între anii 409 și 404 î. Hr. Învingerea Atenei a pus capăt democrației sale, pe care spartanii au înlocuit-o cu o oligarhie. 

Două din rudele lui Platon, Charmides și Critias, au avut poziții înalte în noul guvern, fiind parte a notoriilor 30 de tirani a căror scurtă conducere a redus sever drepturile cetățenilor atenieni. După ce oligarhia a fost răsturnată de la putere și a fost reinstaurată democrația, Platon a luat în considerare o carieră în politică însă execuția lui Socrate, în anul 399 î. Hr., l-a făcut să renunțe la această idee și să se concentreze pe o viață de studiu și filosofie. 

După moartea lui Socrate, Platon a călătorit timp de 12 ani prin regiunea mediteraneeană, studiind matematica cu pitagoreenii în Italia, și geometria, geologia, astronomia în Egipt. În decursul acestei perioade, sau curând după aceea, și-a reînceput scrierea, extensiv. Există o oarecare dezbatere  printre învățați despre aceste scrieri, dar cei mai mulți cred că s-au încadrat în trei intervale de timp distincte. 

Perioada timpurie, cea mijlocie și cea târzie a scrierii lui Platon

Prima perioadă sau cea timpurie, a fost cea din vremea călătoriilor lui Platon (399-387 î. Hr.). Apologia lui Socrate ("Apărarea lui Socrate") pare să fi fost scrisă scurt timp după moartea învățătorului său. Alte texte din această perioadă includ "Protagoras", "Eutyphro", "Hippias Major", "Hippias Minor" și "Ion". 

În perioada a doua sau cea mijlocie, Platon a exprimat ideile sale despre idealurile centrale ale justiției, curajului, înțelepciunii și educației individului și societății. "Republica" a fost scrisă în acest timp, cu explorarea sa a unui guvern drept condus de regi filosofi. 

Teoria lui Platon despre dragoste | Dialogul socratic "Banchetul"

În perioada a treia ori cea târzie, Socrate a ajuns să aibă un rol minor în operele sale, și Platon a examinat îndeaproape propriile sale idei metafizice timpurii. A explicat menirea artei, inclusiv cea a dansului, muzicii, dramei și arhitecturii, precum și a eticii și moralității. În scrierile sale despre Teoria Formelor, Platon a sugerat că lumea ideilor este singura constantă, iar lumea percepută prin simțurile noastre este schimbătoare și înșelătoare. 

Fondarea Academiei

Cândva, în jurul anului 385 î. Hr., Platon a fondat o școală de învățături cunoscută ca Academia.care a prezidat-o până la moartea sa. Se crede că școala se afla într-un parc îngrădit numit după un legendar erou atenian. Academia a funcționat până în anul 529 d. Hr., când a fost închisă de împăratul roman Iustinian I, care se temea că era o sursă de păgânism și o amenințare pentru creștinism. Academia cuprindea studiul unor domenii ca astronomia, biologia, matematica, teoria politică și filosofia. Platon spera că Academia va fi un loc în care conducători viitori vor descoperi cum să clădească o guvernarea mai bună în statele orașe grecești. 

În anul 367 î. Hr., Platon a fost invitat de Dion, un prieten și un discipol, pentru a fi tutorele personal al nepotului său, Dionysius II, noul conducător din Siracuza (Sicilia). Dar, Dionysius a fost cu mult sub așteptări și l-a suspectat pe Dion și, apoi pe Platon, că ar conspira împotriva lui. I-a exilat pe cei doi și, în cele din urmă, Platon a revenit la Atena, la Academia sa. Unul dintre cei mai promițători elevi ai săi a fost Aristotel, care a dus învățăturile mentorului său mai departe și în noi direcții.

Anii finali și moartea lui Platon

Anii din urmă ai lui Platon au fost petrecuți la Academie și asupra scrierilor sale. Circumstanțele morții sale sunt cețoase, deși este aproape sigur că a decedat în jurul anului 348 î.Hr., la aproximativ 80 de ani. Unii învățați sugerează că a murit pe când lua parte la o nuntă, în vreme ce alții cred că a murit în pace, în somn. 

Impactul lui Platon asupra filosofiei și naturii umane a depășit cu mult Grecia. Opera sa a cuprins un larg spectru de interese și idei: matematică, știință și natură, morală și teoria politică. Credințele lui despre importanța matematicii în educație s-au dovedit esențiale pentru cunoașterea întregului univers. Lucrarea sa despre folosirea rațiunii pentru dezvoltarea unei societăți mai bune și mai drepte care se focalizează pe egalitatea oamenilor, a stabilit fundația democrației moderne. 

Biografia lui Socrate | Viața și filosofia