Enuma Eliș, mitul babilonian al creației

 Enuma Eliș (Enuma Elish) a fost mitul creației poporului din Babilon, o civilizație din Orientul Apropiat antic. Scrisă sub formă unei epopei, Enuma Eliș redă relatarea babiloniană despre originea lumii. Mitul din aceasta este similar cu povestea biblică a creației din cartea Genezei. 

Mitul, inscripționat pe șapte tablete, datează probabil din jurul anilor 1.100 î.Hr., deși este posibil să fi existat versiuni mai timpurii ale acestuia. Titlul său, "Enuma Eliș", însemnând "Când în înălțime", vine din primul vers al epopeii, care începe astfel: "Când în înălțime cerurile nu fuseseră numite, / Pământul de dedesupt nu era spus după un nume".        

                                             

Enuma Eliș spune cum zeitățile babiloniene s-au născut dintr-o zeiță primordială numită Tiamat, un ocean vast de haos inform, descris uneori ca un dragon. Marduk, zeul patron al orașului Babilon, a înfrânt zeița Tiamat și armata ei de monștri. Apoi, Marduk a divizat corpul acesteia în două părți, una din acestea devenind cerurile, și cealaltă pământul. De asemeni, l-a ucis pe aliatul lui Tiamat, Kingu, și a creat ființele umane din sângele lui Kingu pentru a-i servi pe zei. Victoria lui Marduk a adus ordine în univers. 

Enuma Eliș a avut o semnificație atât politică, cât și religioasă, pentru babilonieni. Prin identificarea eroicului zeu creator ca Marduk al Babilonului, mitul a justificat dominarea orașului asupra regiunii înconjurătoare. Timp de sute de ani, celebrarile marcând anul nou în Babilon includeau recitarea Enuma Eliș în multe din templele principale ale orașului. 

Babilon: Simbol, semnificație și legendă