Mitul despre Enkidu, prietenul lui Ghilgalmeș

 "Sălbaticul bărbat" Enkidu este un personaj important în Epopeea lui Ghilgalmeș, o colecție de povești despre un rege asirian care a vrut să devină nemuritor. Ca rival și, apoi, ca cel mai bun prieten al eroului Ghilgalmeș, Enkidu a reprezentat forța naturii neîmblânzite, o forță de care societatea civilizată, aflată în orașe, se temea și, totodată, pe care o admira. 

Decizând să facă un "om puternic și curajos", care să fie asemeni regelui  Ghilgalmeș, zeii l-au creat pe Enkidu dintr-o bucățică de lut și l-au aruncat pe un câmp. Enkidu a prins viață întru totul crescut, dezvoltat, păros și sălbatic. A trăit, inițial, ca un animal, mâncând iarbă și bând alături de animale din bălți de apă.     

                                                                           

Auzind despre un om asemeni fiarelor, de neprins în vreo capcană, Ghilgalmeș a trimis o femeie să-l îmblânzească și să-l civilizeze. După șapte zile împreună cu ea, Enkidu nu a mai putut trăi ca un animal, inocent față de viața omenească. 

A început să se bărbierească și să poarte haine, iar animalele au fugit de la el. Enkidu a făcut primii pași în societatea omenească în această parte a epopeii, devenind un simbol al schimbării de la viața primitivă la cea civilizată, ce se petrecuse în Mesopotamia cu secole mai înainte.

Enkidu a mers în orașul lui Ghilgalmeș, Uruk, unde l-a provocat pe rege la o trântă. Atrași unul de altul prin respect reciproc și nevoia de tovărășie, cei doi au devenit cei mai apropiați prieteni. Au îndeplinit împreună mai multe fapte de curaj, tărie, dar, după ce au omorât un taur divin, zeii i-au pedepsit trimițând o boală către Enkidu. "Omul sălbatic" a fost epuizat și a murit. La finele epopeii, Enkidu s-a întors din lumea subpământeană, "casa întunericului și prafului", să-i spună lui Ghilgalmeș despre soarta sumbră care-i aștepta pe toți cei care intrau pe tărâmul celor morți. 

Mitul lui Ahriman, zeul morții și întunericului