Mitul despre Enlil, zeul furtunii și pământului

 În mitologia Mesopotamiei, Enlil ("domnul vântului") a fost zeul furtunii, aerului și pământului. A fost unul dintr-o triadă de zei majori, ce-i includea pe Anu și Ea, zeii cerurilor și apei. Enlil a avut un rol important în creație separând cerurile de pământ, făcând semințele să crească pe câmpii și aducând ordine și armonie universului. 

O zeitate complexă care atât a distrus, cât și a creat, Enlil a apărut în multe mituri mesopotamiene. Într-o legendă, el este trimis în lumea subpamanteana ca pedeapsă pentru violarea zeiței Ninlil. Ea l-a urmat acolo și a dat naștere fiului lor, zeul lumii Nanna. Întrucât avea să moară pe tărâmul subteran, Enlil a pus la punct un plan care i-a permis fiului lui să scape de acolo și să se ducă în ceruri, astfel încât să lumineze cerul de noapte.  

                                                                    

Un alt mit binecunoscut revelează natura distructivă a lui Enlil. Conform acestei legende, ceilalți zei s-au revoltat împotriva lui Enlil pentru că acesta îi pusese să lucreze prea din greu. Ca o soluție, zeii au decis să creeze oamenii pentru a munci în locul lor. Totul a părut să fie bine o vreme dar, pe când populația umană a crescut, zgomotul făcut de oameni l-a ținut mereu treaz noaptea pe Enlil. Mâniat de acest lucru, Enlil a trimis boala, seceta și un mare potop pentru a reduce numărul de oameni de pe pământ. 

Enlil a apărut în legende și în rolul de păstrător și creator. Ca sursă a ploii, el a nutrit ogoarele și grânele. De asemeni, le-a dat ființelor umane târnăcopul și le-a învățat cum să-l utilizeze pentru a construi orașe. În unele mituri, Enlil a fost asociat cu agricultura, fertilitatea și anotimpurile. 

Mitul lui Anu, zeul cerului