Mitologia finlandeză

 Mitologia finlandeză, asemeni celei din alte multe culturi, spune poveștile unor zei și eroi legendari. Cele mai multe mituri finlandeze datează din timpuri precreștine, și au fost transmise de la o generație la alta pe cale orală. O operă numită Kalevala, pe care poporul finlandez o consideră epopeea sa națională, conține numeroase legende. 

Compilată de învățatul finlandez Elias Lonnrot la începutul anilor 1.800, Kalevala este bazată pe poeme, cântece și incantațîi tradiționale pe care Lonnrot le-a adunat într-o perioadă îndelungată.

Teme și personaje majore

Cuvântul "Kalevala", care înseamnă "tărâmul descendenților din Kaleva", desemnează o regiune imaginară asociată cu Finlanda. Cele 50 de poeme sau cântece ale epopeii relatează poveștile unor diverși eroi legendari, și a unor zei și zeițe, și descrie evenimente mitice precum crearea lumii.       

Vainamoinen, unul din eroii din Kalevala, este un bătrân înțelept clarvăzător care poate face fapte magice prin cântecele cărora le dă glas. Mama lui este Ilmatar, spiritul virgin al aerului, care a inițiat creația. Un alt mare erou al epopeii, Lemninkaienen, apare ca un aventurier arătos, lipsit de griji și romantic. 

Vainamoinen și Lemninkaienen au în comun anumite experiențe și țeluri. În aventurile lor, ambii o întâlnesc pe Louhi, regina rea a lui Pohjola (pământul de nord) și amândoi caută să se căsătorească cu fiica lui Louhi, frumoasa Fecioară din Pohjola. Un al treilea pretendent la mâna fetei, Ilmarinen, este un fierar care a construit un "sampo", un obiect misterios asemeni unei mori care aduce prosperitate deținătorului său. 

Un număr de alte personaje devin implicate cu acești eroi principali. Kaura, un alt erou, se alătură lui Lemninkaienen în călătoria sa spre Pohjola. Joukahaimen, un tânăr malefic, îl provoacă pe Vainamoinen la un concurs de cântat. Sora lui, Aino, care este oferită în căsătorie lui Vainamoinen, se îneacă din propria sa voință decât să se mărite cu îmbătrânitul erou. Un alt personaj, Kullervo, se sinucide după ce află că-și violase propria sa soră. Marjaratta, cel din urmă personaj major introdus în Kalevala, este o fecioară care dă naștere unui rege. 

Miturile principale

Kalevala debutează cu povestea lui Ilmatar, care coboară din ceruri în mare, unde este aruncată pentru circa 700 de ani. În decursul acestui timp, o pasăre de mare își depune ouăle pe genunchiul ei. Când Ilmatar, se mișcă, ouăle se sparg și bucăți din ele formează lumea fizică, soarele și luna. După aceea, ea are un fiu, Vainamoinen, care-și începe viața ca un bătrân înțelept. 

Curând după nașterea lui Vainamoinen, maleficul Joukahainen îl provoacă la o competiție de cântat după ce aude că eroul este remarcat pentru cântările sale magice. Vainamoinen acceptă provocarea și câștigă concursul, determinându-l pe Joukahainen să se scufunde într-o mlaștină. Temându-se că se va îneca, Joukahainen îi oferă în căsătorie sora sa, Aina, în schimbul salvării sale. 

Vainamoinen plănuiește să se însoare cu Aina, iar părințîi ei încurajează această căsătorie. Însă, ea refuză să se mărite cu acest bătrân. Când mama sa încearcă să o convingă să se răzgândească, Aina se aruncă în mare. Vainamoinen urmărește fata și o găsește sub formă unui pește. El prinde peștele, însă Aina alunecă înapoi în apă și scapă.

Nefericit că o pierduse pe Aina, Vainamoinen se îndreaptă spre Pohjola, tărâmul nordic, în căutarea altei soții. Pe drumul său, Joukahainen, încă supărat că pierduse competiția de cântat, trage cu o săgeata înspre erou, dar nu-i lovește decât calul. Vainamoinen cade în mare și scapă cu viață. În cele din urmă, ajunge la Pohjola, unde reaua Louhi îi făgăduiește că i-o va da ca nevasta pe fiica sa, Fecioara din Pohjola, dacă crează un "sampo" magic pentru ea. Incapabil să facă asta de unul singur, Vainamoinen caută ajutor de la Ilmarinen, fierarul. Cu toate astea, după ce Ilmarinen finalizează "sampo", Louhi îi dă lui fata în locul lui Vainamoinen.

Următoarea acțiune din Kalevala povestește aventurile eroului Lemminkainen, care se căsătorește cu Kyllekki, o femeie de pe insula Saari. Aceasta îi este, însă, necredincioasă, și el o părăsește și pleacă către Pohjola, pentru a-și afla o nouă nevastă. Când ajunge la destinația să, Louhi îi oferă fiica lui dacă reușește să îndeplinească mai multe sarcini. Când Lemminkainen se ocupă de ultima lui însărcinare este omorât de un orb crescător de vite pe care-l insultase. Păstorul taie trupul eroului în multe bucăți, dar mama lui Lemminkainen reușește să le adune și să-l readucă la viață cu incantațîi. 

Între timp, Louhi își dă fiica drept mireasă lui Ilmarinen. Furios că nu fusese invitat la nuntă, Lemminkainen face ravagii în castelul ei, îi omoară soțul și, apoi, se întoarce acasă. Descoperind că a sa casă fusese arsă de atacatori din Pohjola, Lemminkainen revine acolo, cu tovarășul său, Kuura. Cei doi încearcă să distrugă tărâmul, dar sunt învinși. 

După aceea, Kalevala spune povestea tragică a lui Kullervo, care este trimis de familia sa la casa lui Ilmarinen și a Fecioarei din Pohjola. Fecioara îl displace foarte mult pe acest tânăr și,  într-o zi, pune o piatră în pâinea lui. Drept răzbunare, Kullervo o ucide pe Fecioară și fuge. După ce rătăcește un timp, își găsește familia și lucrează pentru aceasta. Odată, pe drumul său spre casă, întâlnește o femeie și o violează. Mai târziu, află că femeia era propria sa soră. Când sora lui descoperă că fusese pângărită de propriul său frate, se aruncă într-un râu și se îneacă. Apoi, Kullervo se sinucide din pricina a ceea ce făcuse. 

În următoarea parte a epopeei, trei eroi, Vainamoiren, Ilmarinen și Lemminkainen, călătoresc împreună la Pohjola pentru a fura magicul "sampo", care-i adusese mari bogății maleficei Louhi. Ei reușesc să obțină misteriosul obiect, dar Louhi și forțele ei armate îi urmăresc. Are loc o mare bătălie, în care "sampo" este pierdut în mare. Mânioasă din cauza pierderii sale, Louhi încearcă să-l distrugă pe Vainamoiren. La final, totuși, Vainamoiren este victorios. 

Zei și spirite

Mitologia finlandeză include mulți zei și numeroase spirite care nu apar în Kalevala. Unul din cei mai importanți zei a fost Ukko, zeul tunetului, ale cărui ploi ajutau la creșterea recoltelor. Zeul pădurii a fost Tapio, înfățișat uneori ca o creatură fioroasă, în parte umană, în parte copac. Multe spirite cu naturi foarte schimbătoare trăiau, de asemeni, în păduri. Vânătorii obișnuiau să dea jertfe acestor spirite și evitau să facă sunete zgomotoase pentru a nu le mânia. 

Ultima poveste din Kalevala se ocupă de fecioara Marjatta și nașterea fiului său. La vremea când băiatul urma să fie botezat, Vainamoiren sosește pentru a investiga ce se petrece. El decide că băiatul trebuie să fie omorât, însă acesta îl ceartă cu vehemență. Mai târziu, băiatul este botezat și devine rege. Furios, Vainamoiren pleacă de pe acel tărâm. Cele mai multe personaje din Kalevala reflectă idei precreștine, însă povestea lui Marjatta și a fugii lui Vainamoiren sugerează o tranziție de la pagânism la credințele creștine. 

Influența epopeei Kalevala

Kalevala a ajutat la crearea unei identități naționale pentru poporul finlandez, prin prezentarea unei mitologii comune pline de eroi și zei familiari. Kalevala a inspirat numeroase opere literare și artistice ale finlandezilor și ale altora. 

Printre cei mai vestiți oameni care au utilizat Kalevala a fost compozitorul finlandez Jean Sibelius, care a creat un număr de simfonii și lucrări muzicale bazate pe personajele și poveștile sale. Un alt muzician finlandez, Robert Kajanus, a compus, de asemeni, mai multe piese inspirate de Kalevala, iar artistul finlandez Akseli Gallen-Kallela a pictat opere bazate pe legendele sale. Poetul american Henry Wadsworth Longfellow a folosit modele ritmice din Kalevala ca bază pentru poemul său "Cântecul lui Hiawatha". 

Mitologia celtică