Mitul despre Eros, zeul dragostei

 În mitologia grecească, Eros a fost zeul dragostei erotice. Romanii l-au numit Amor sau Cupidon, din cuvintele "amor", însemnând "dragoste" și "Cupido" semnificând "dorință". Rolul său din mituri s-a schimbat de-a lungul timpului, la fel ca și imaginile sale din sculptură, pictură și alte opere artistice. 

Există multe relatări, diferite, despre nașterea lui Eros. Una din cele mai vechi este aflată în "Teogonia" ("Istoria zeilor") scrisă de grecul Hesiod prin anii 700 î.Hr. Hesiod a pretins că Eros, la fel ca și Gaia, zeița pământului, a fost unul din copiii spațiului gol primordial numit Haos (Chaos). El credea că Eros a fost una dintre primele puteri din univers, reprezentând forța atracției și armoniei care a umplut întreagă creație.           

                                                                                                     

În vremuri mai târzii, grecii au vorbit despre Eros ca fiu al Afroditei (Venus) și al lui Ares (Marte). Eros a devenit asociat specific cu dragostea pasională și fertilitatea. Grecii l-au portretizat ca un tânăr chipeș cu un arc și o săgeată. Oamenii pe care-i străpungea cu săgețile lui erau sortiți să se îndrăgostească. Însuși Eros a avut o poveste de iubire cu o frumoasă muritoare numită Psyche. 

În timpurile elenismului (o cultură cu influență grecească din lumea mediteraneană și Orientul Apropiat din decursul a trei secole după moartea lui Alexandru cel Mare, din 323 î.Hr.), a devenit populară o altă imagine a lui Eros, cea a unui băiețel sau prunc răutăcios, rotofei și înaripat. El era văzut frecvent țînând arcul sau și săgeata sa, și fiind legat la ochi pentru a se arăta că-și trimitea săgețile dragostei la întâmplare. Eros a apărut în literatură în opere ca "Eneida" lui Virgiliu și "Metamorfozele" lui Ovidiu, și în poemele "Endymion" și "Odă lui Psyche" ale poetului englez John Keats. 

Mitul despre Afrodita, zeița dragostei și frumuseții