Mitul despre Fenrir, lupul uriaș nordic

 Fenrir, un lup monstruos, a fost unul din cei trei copii ai zeului înșelător nordic Loki și al uriașei Angrboda. 

Ceilalți copii ai celor doi, Jormungand, un șarpe uriaș, și Hel, zeița morții, au fost alungați din Asgard, casa zeilor, de către Odin, zeul suprem. Odin, însă, a simțit că zeii trebuiau să aibă grijă de Fenrir.   

  

Cu timpul, Fenrir a crescut incredibil de mare și numai fiul lui Odin, Tyr, era îndeajuns de brav pentru a se apropia de el și a-l hrăni. În cele din urmă, zeii au hotărât sî înlănțuiască bestia, dar Fenrir a reușit să rupă două lanțuri uriașe făcute de ei pentru a-l imobiliza. La cererea zeităților de a se crea ceva care putea să-l țină locului pe Fenrir, spiridușii au făcut o panglică din mătase numită Gleipnir. Pentru a o produce, ei au folosit sunetul unei pisici în mișcare, barba unei femei, rădăcinile unui munte, tendoanele unui urs, respirația unui pește și scuipatul unei păsări. 

Zeii l-au dus pe Fenrir pe o insulă izolată, și l-au provocat să dovedească că era mai puternic decât Gleipnir. Întrucât panglica părea să fie foarte slabă, Fenrir a bănuit că era magică. A permis să fie legat cu aceasta numai după ce Tyr a consimțit să-și pună mâna în gura lui. Când Fenrir și-a dat seama că nu putea rupe Gleipnir, a mușcat mâna lui Tyr. Zeii au pus o sabie în gura deschisă a lui Fenrir pentru a-l liniști. 

Potrivit legendei, Fenrir va fi eliberat în timpul haosului chiar înainte de Ragnarok, bătălia finală în care zeii din Asgard urmau să fie omorâți. Conform prevestirilor, atunci Fenrir îl va înghiți pe Odin în decursul bătăliei și, apoi, avea să fie el însuși ucis. 

Mitul lui Bragi, zeul nordic al poeziei