Mitul despre heruvimi

 Heruvimii sunt îngeri, creaturi înaripate care apar ca însoțitori ai lui Dumnezeu în tradițiile evreiești, creștine și islamice. Principalele lor îndatoriri erau să-i dea laudă lui Dumnezeu și să-i sprijine tronul, deși rolurile lor variază de la o cultură la alta. 

Învățații se contrazic asupra originii cuvântului "heruvim". Acesta poate proveni din "Karabu", un termen antic din Orientul Apropiat însemnând "a se ruga" sau "a binecuvânta", ori poate din "mu-karribim", gardienii altarului zeiței lunii, Sheban.

                                                              

Oricare ar fi originea numelui său, heruvimul pare să provină din mitologii ale babilonienilor, asirienilor și altor popoare din Orientul Apropiat. În aceste culturi, heruvimii erau înfățișați, de obicei, ca și contopind părți ale patru animale: capul unui bivol, aripile unui vultur, picioarele unui leu și coada unui șarpe. Cele patru animale reprezentau cele 4 anotimpuri, cele patru puncte cardinale (nord, sud, est și vest) și cele 4 alemente antice (pământ, aer, foc și apă). Acești heruvimi originari păzeau întrările în temple și palate.

Heruvimii au fost introduși, probabil, în vechea cultură ebraică de canaaniți. Evreii au extins rolul heruvimilor, într-un fel sau altul. De exemplu, în Cartea Genezei, heruvimii păzesc intrarea în Grădina din Eden după ce Adam și Eva au fost alungați din rai. Heruvimii protejează, de asemeni, Chivotul Legământului, și Dumnezeu este descris ca fiind dus pe spatele unui heruvim. În general, heruvimii reprezintă puterea și slava Dumnezeului evreiesc, Yahweh. 

În mitologia creștină, heruvimii se află în al doilea cel mai înalt ordin al îngerilor, sub serafimi. Heruvimii excelează în înțelepciune și continuă slăvire a lui Dumnezeu. În mitologia islamică, heruvimii (sau "haribiyun") au același rol, locuind în ceruri și rugându-se în continuu lui Alah.

Heruvimii sunt frecvent portretizați ca ființe cumva umane cu patru aripi și, de obicei, sunt pictați în albastru, o culoare ce semnifică cunoașterea. În folclorul ebraic din Evul Mediu, au fost descriși ca tineri arătoși. În arta creștină, totuși, apar, de obicei, ca și copii ori ca bebeluși rotofei înaripați.

 

Superstiţii despre îngeri