Mitul despre Sfântul Graal

 Potrivit legendei medievale, Sfântul Graal a fost pocalul din care Iisus Hristos a băut la Cina cea de Taină, la masa din urmă împreună cu ucenicii săi. Multe opere literare descriu căutarea Sfântului Graal, despre care se credea că avea puteri sacre și misterioase.  Totuși, această căutare nu implica întodeauna un obiect fizic. Pentru unii, Graalul reprezenta o stare religioasă de grație sau conexiune cu Dumnezeu. În unele relatări, Sfântul Graal conținea sângele vărsat din rănile lui Hristos, și era cunoscut drept "Sangreal", adică "sânge regal". 

Legenda Sfântului Graal

Cu toate că există numeroase versiuni ale legendei Sfântului Graal, anumite elemente apar iar și iarăși. Unele povești despre Sfântul Graal încep cu Lucifer, inițial un înger din ceruri, care purta o coroană împodobită cu un smarald magnific. Lucifer s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu și a fost aruncat din ceruri. Smaraldul său a căzut pe pământ, unde s-a transformat într-un pocal. În alte povești, imagini ale Sfântului Graal au apărut de la un simplu bol de lut ori lemn, până la o cupă din aur încrustată cu pietre prețioase sau ca un obiect învăluit într-o lumină orbitoare.     

                                               

După Cina cea de Taină, se spunea că Sfântul Graal ar fi intrat în posesia lui Iosif din Arimateea, care, apoi, ar fi strâns în el sângele lui Hristos răstignit. 

Iosif ar fi fost dus la închisoare, dar Sfântul Graal l-ar fi ținut în viață, furnizându-i hrană zilnică. Eliberat din temniță, Iosif ar fi călătorit în Franța și, după aceea, la Glastonbury, ducând cu el pocalul. Totuși, curând, Sfântul Graal ar fi dispărut din lume întrucât oamenii erau păcătoși. Tăinuit într-un castel misterios, ar fi fost păziți de descendenții sorei lui Iosif. Una din cele mai binecunoscute istorii târzii ale Sfântului Graal este conectată cu Arthur, legendarul rege al Britaniei. Relatările spun  că Sfântul Graal se afla undeva într-o parte sălbatică și pustie Britaniei, la castelul Regelui Pescar, un monarh rănit care zăcea între viață și moarte. Numai dacă cel mai pur dintre cavaleri își găsea calea către acest castel și arunca o privire asupra Sfântului Graal, chinurile Regelui Pescar urmau să înceteze și viața să-i fie refăcută. 

Pentru cavalerii care stăteau în jurul Mesei Rotunde a regelui Arthur, vederea Sfântului Graal era cel mai înalt și mai nobil țel. Ei mergeu prin toată țara în căutarea sa. Lancelot a fost pe aproape să-l afle, dar păcatul iubirii sale pentru Guinevere, regina lui Arthur, l-a împiedicat să vadă Sfântul Graal. Un cavaler pe nume Perceval (sau Parsifal) a zărit Graalul, dar nu a înțeles ce era. Numai Galahad, fiul lui Lancelot, a fost îndeajuns de pur pentru a-l vedea cu deplina înțelegere a semnificației sale. El a trebuit să călătorească pe un tărâm îndepărtat, Sarras, pentru a face asta, căci Sfântul Graal părăsise Britania la un moment dat. Viziunea acestuia i-a provocat un extaz care a fost atât de profund încât a murit la câteva clipe după aceea. 

Dezvoltarea legendei

Mitul Sfântului Graal împletește elemente creștine cu mai vechea mitologie celtică, și pare să fie produsul depănării de povești de-a lungul a sute de ani. Graalul este asociat cu diverse vase din folclorul celtic, precum cornul  zeului Bran, care furniza orice băutură sau mâncare pe care o dorea utilizatorul. A fost, totodată, corelat cu ceaunul magic care putea readuce viață oricărui trup mort ce era amplasat în el. 

Cea mai timpurie lucrarea cunoscută ce a dat o semnificație creștină vasului magic a fost "Perceval", o poveste romanțată de la finele anilor 1.100, a poetului Chretien de Troyes. Câteva decenii după aceea, Robert de Borron a scris "Iosif din Aritmeea", care a stabilit conexiunea Sfântului Graal cu Perceval și cupa folosită de Hristos, deținută mai târziu de Iosif. Lucrarea "Parzival" a lui Wolfram von Eschenbach, a extins istoria mitică a cavalerului inocent și a Regelui Pescar, și a introdus un ordin de cavaleri însărcinați cu paza Sfântului Graal. Această versiune a poveștii a devenit baza operei "Parsifal" a compozitorului german Richard Wagner. 

De-a lungul timpului, variante ale mitului au început să lege Sfântul Graal de legenda populară a Regelui Arthur. O relatare l-a făcut pe Sir Galahad eroul virtuos și Sfântul Graal un simbol al unei uniuni rare și mistice cu divinul. Spre sfârșitul anilor 1400, Sir Thomas Malory a scris "Morte D'Arthur" (Moartea lui Arthur), o versiune a legendei arthuriene ce a ajuns să fie cea mai binecunoscută. 

Mitul despre Chivotul Legământului