Sfântul Haralambie în superstiții și tradiții românești

În tradiţia populară românească, Sfântul Haralambie era văzut că stăpânitor peste boli şi păzitor al morţii. Tocmai de aceea, pe 10 februarie, ziua consacrată Sfântului Haralambie, oamenii prevăzători, cu minte la cap, trebuiau să nu muncească şi să postească.

Altfel, Doamne fereşte, erau în mare primejdie de a se îmbolnăvi sau chiar de a da ortul popii!

Şi mai înspăimântător era că Sfântul Haralambie apărea în imaginaţia ţăranilor asemeni unui schelet, purtând o coasă cu care reteza vieţile celor neascultători de rânduielile stabililite pentru ziua lui. Dintre toate bolile peste care domnea, cea mai înfricoşătoare era ciumă, un personaj malefic, cu mari aripi negre şi o sabie lată în mână sau o creatură cu un picior de vacă şi unul de om, încornorată şi înzestrată cu o coasă ucigătoare, care, din fericire, era ţinută în lanţ de către puternicul sfânt. Se spunea că fiind ciumă cât pe ce să nimicească toţi oamenii de pe pământ, însuşi Dumnezeu i-ar fi dat-o lui Haralambie în grijă. 

10 februarie era o zi foarte periculoasă, întrucât Sfântul Haralambie, identificat cu moartea, avea puterea de a lua sufletele oamenilor, dar nu aşa oricum, ci cu chinuri pentru cei păcătoşi şi cu blândeţe pentru cei mai smeriţi, cu frică de Dumnezeu şi de dânsul. 

Ziua Sfântului Haralambie se ţinea pentru păsări (ca să nu să se îmbolnăvească, să nu moară şi să nu fie furate de ulii), pentru vite şi cai (să aibă sănătate, să nu şchiopăteze şi să nu cadă pradă lupilor, pentru câmp şi semănături(ca să nu apară gândacii, viermii, tăciunii sau mălura). 

De Sfântul Haralambie se obişnuia să se facă agheazmă la biserica, care era apoi băută (pentru sănătate), folosită pentru spălat, dar şi pentru a stropi grajdurile, vitele şi pomii. Tot la biserică, oamenii duceau colivă şi colaci, pentru a se sfinţi, cea dintâi fiind păstrată ca să se dea găinilor bolnave, colacii fiind destinaţi celor bolnavii din casă ori pentru a se unge copacii pe tulpină, apărându-i astfel de uscăciune pentru următoarea vara. 

În cadrul unui obicei nu tocmai bisericesc, aducând a vrăjitorie, unele femei îşi aruncau toate straiele de pe ele şi înconjurau de trei ori casă(dimineaţă, la prânz şi seara), în pielea, goală, pentru a-l împiedică pe diavol să se apropie de căminele lor. 

Copyright © diane.ro. 2012

Vremea in februarie - Superstitii meteo

Sfantul Vasile si Anul Nou in superstitii si traditii romanesti

Noaptea Sfantului Andrei - Vraji, farmece si superstitii de maritis