Crucea pe care a fost rastignit Iisus Cristos – Istorie si legenda
A ajuns, cu adevarat, pana in zilele noastre, crucea pe care a fost rastignit Iisus Cristos, supranumita "Adevarata Cruce" sau "Sfanta Cruce"? Exista macar fragmente autentice desprinse din aceasta relicva?
Potrivit unor istorici, Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin, cel dintai imparat crestin al Romei, a calatorit in Tara Sfanta in anii 326-328, intemeind mai multe biserici si aducand alinare celor saraci. Cu acest prilej, se spune ca s-ar fi descoperit, cele trei cruci folosite pentru rastignirea lui Iisus Cristos si a celor doi talhari, relevandu-se printr-un miracol care dintre ele era Sfanta Cruce.
In biserica occidentala, legenda originii crucii pe care a fost rastignit Iisus Cristos isi are inceputurile in secolul al XIII-lea, in relatarile lui Jacopo de Voragine, episcop de Genova, consemnate in cartea "Legenda de aur". De fapt, Voragine descrie mai multe legende referitoare la Sfanta Cruce. In "Viata lui Adam", el istoriseste ca aceasta cruce a fost facuta din trei copaci ce s-au inaltat din semintele "Copacului Indurarii", plantate de catre Set in gura trupului fara viata a lui Adam.
Intr-o alta povestire, episcopul de Genova scrie ca Adevarata Cruce ar fi provenit dintr-un lastar al pomului cunoasterii binelui si raului (pomul din care Adam a mancat fructul oprit), pe care Set l-ar fi asezat pe mormantul lui Adam, ramanand acolo pana in timpul regelui Solomon.
Dupa mai multe secole, copacul ar fi fost taiat, lemnul acestuia fiind utilizat pentru construirea unui pod pe care ar fi pasit regina din Saba, in calatoria ei spre regele Solomon. Se zice ca ea ar fi fost atat de cutremurata de prevestirea pe care a simtit-o in lemnul podului, incat a cazut in genunchi si s-a inchinat. Atunci cand l-a intalnit pe Solomon, regina din Saba i-ar fi spus ca lemnul din acel pod va aduce o schimbare a legamantului lui Dumnezeu cu poporul evreu. Temandu-se ca neamul sau ar putea fi in primejdie, regele ar fi ingropat adanc in pamant lemnul podului. Dupa trecerea a 14 generatii, lemnul ar fi fost totusi gasit, fiind folosit pentru cioplirea crucii pe care si-a aflat sfarsitul Iisus Cristos.
Potrivit traditiei bisercii crestin -ortodoxe, Sfanta Cruce ar fi fost lucrata din trei feluri de lemn : cedru, brad si chiparos, ori ulm, chiparos si merisor , o aluzie la cuvintele din Isaia 60:13 :"Marirea Libanului, chiparosul, ulmul si merisorul la tine vor veni, cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locasul cel sfant al Meu, si Eu voi slavi locul unde se odihnesc picioarele Mele". Legatura dintre aceste verset si rastignire s-ar afla in cuvintele "locul unde se odihnesc picioarele mele", interpretate a fi "suppendaneum" (locul de asezare a picioarelor), pe care ar fi fost strapunse cu piroane picioarele lui Iisus.
Conform unei alte traditii, cei trei copaci din care a fost faurita Sfanta Cruce ar fi crescut impreuna in acelasi loc, fiind apoi utilizati la construirea Templului din Ierusalim. Mai tarziu, atunci cand templul a fost reconstruit, in vremea lui Irod, lemnul acestor trei copaci ar fi fost dati deoparte, reprezentand apoi materia prima din care s-a facut crucea pe care a fost rastignit Iisus.
Potrivit lui Socrates Scholasticus si Theodoret, se spune ca pentru a descoperi care dintre cele trei cruci gasite de Sfanta Elena a fost cea a rastignirii lui Cristos, Macarie le-ar fi adus in fata unei femei bolnave de moarte. La atingerea uneia din ele, muribunda s-ar fi vindecat pe loc, aceasta fiind astfel recunoscuta drept Adevarata Cruce. Sfanta Imparateasa ar fi luat la Constantinopole o parte din relicva, restul din ea fiind acoperita in argint si data in grija episcopului Ierusalimului, astfel incat sa fie pastrata pentru posteritate, in biserica Sfantului Mormant.
Crucea imbracata in argint, de la biserica Sfantului Mormant, era adusa periodic in fata credinciosilor. In anul 380, o calugarita pe nume Egeria, aflata in pelerinaj la Ierusalim, descria pe larg felul cum era venerata Crucea Sfanta, intr-o scrisoare trimisa unei manastiri de maici: “Apoi este asezat un jilt pentru episcop ,la Golgota, in spatele crucii. Episcopul ia loc, si in fata lui se amplaseaza o masa acoperita cu o panza; diaconii stau in jurul mesei, si se aduce o cutie imbracata in argint, in care se afla sfantul lemn al Crucii. Cutia este deschisa si lemnul Crucii, impreuna cu actul doveditor, sunt scoase la vedere si asezate pe masa. Episcopul tine cu fermitate lemnul de extremitatile lui, cu ambele maini, in timp ce diaconii se aduna in jur pentru a-l apara. Aceasta paza este necesara pentru ca oamenii, atat credinciosii cat si catehumenii, trec unul cate unul prin dreptul mesei, se apleaca, saruta crucea si trec mai departe; se spune insa ca mai demult, cineva a furat o bucata din cruce, asa ca diaconii stau in jurul ei, ca nu cumva altcineva sa indrazneasca iarasi sa faca asta. Atunci cand oamenii insiruiti se apleaca, pe rand, ei ating crucea mai intai cu fruntea, si apoi cu ochii; apoi saruta crucea si se indeparteaza, dar nimeni nu isi intinde bratul pentru a o atinge cu mana. Dupa ce au sarutat crucea, trec prin dreptul unui diacon ce tine inelul lui Solomon si cornul cu care a fost inscaunat acest rege; ei saruta crucea si privesc cu respect inelul…”
Cu mult timp inainte, credinciosii puteau venera la Biserica Sfantului Mormant coroana de spini a lui Iisus, stalpul pe care fusese biciuit si sulita cu care fusese strapuns.
In anul 614, imparatul sasanid Khosrau al II-lea ("Chosroes") a luat o parte a crucii drept trofeu, dupa ce a capturat Ierusalimul. Treizeci de ani mai tarziu, in anul 628, imparatul bizantin Heraclius l-a invins pe Khosrau si a recuperat relicva din Shahrbaraz, ducand-o la Constantinopole, si apoi la Ierusalim, pe 21 martie 630. In jurul anului 1009, crestinii din Ierusalim au ascuns o parte din cruce, aceasta ramanand tainuita pana cand orasul a fost recucerit de cavalerii europeni din prima cruciada. Arnulf Malecorne, cel dintai patriarh roman al Ierusalimului, i-a torturat pe preotii ortodocsi care erau in posesia crucii, pentru a-I face sa marturiseasca unde anume o tineau . Relicva ajunsa astfel in mainile lui Arnulf era un mic fragment din lemn incorporat intr-o cruce de argint si a devenit cea mai sacra relicva a imparatiei romane a Ierusalimului, fiind pastrata in biserica Sfantului Mormant sub protectia patriarhului roman, care mergea cu ea inainte armatei in fiecare batalie.
Acest fragment al crucii a ajuns in posesia lui Saladin dupa lupta de la Hattin din 1187, si desi unii conducatori crestini, precum Richard Inima de Leu, imparatul bizantin Isaac al II-lea Angelos, si Tamar, regina Georgiei, au incercat sa il rascumpere, el nu a mai fost inapoiat, pierzandu-i-se dupa aceea urma in decursul istoriei.
Alte parti ale crucii au fost fragmentate la randul lor, aceste bucati fiind raspandite in diverse locuri. In anul 348, intr-una din catehezele lui, Chiril din Ierusalim remarca ca “intreg pamantul este plin de relicve din Crucea lui Cristos”. Sfantul Ioan Crisostom relata ca fragmente ale Adevaratei Cruci erau tinute in relicvarii din aur, “pe care oamenii le purtau cu respect asupra lor”. In jurul anului 455, patriarhul Juvenal al Ierusalimului a trimis Papei Leon I-ul un fragment al “pretiosului lemn”. O alta bucata din cruce a fost luata la Roma in secolul al VII-lea de catre Papa Sergius I-ul. “
Cele mai multe fragmente din Sfanta Cruce au ajuns in Europa de la Constantinopole, dupa ce orasul a fost capturat si jefuit in timpul celei de-a patra cruciade din anul 1204. Asa cum scria cavalerul Robert de Clari :”In aceasta capela s-au gasit niste relicve pretioase … doua bucati din Adevarata Cruce, la fel de groase cat un picior de om si lungi de circa 1, 80 metri”.
Catre sfarsitul Evului Mediu atat de multe biserici pretindeau ca sunt in posesia unor fragmente din Sfanta Cruce incat Calvin a ajuns sa remarce ca erau indeajuns de numeroase pentru a incarca o corabie.
O opinie contrara acestei afirmatii a fost emisa de catre Charles Rohault de Fleury, care, intr-o scriere a sa din 1870 a intocmit un catalog al relicvelor Adevaratei Cruci, aratand ca, toate fragmentele ei la un loc nu puteau reprezenta decat o treime din din crucea despre care se spune ca ar fi avut o inaltime intre trei si patru metri, cu bratele de circa doi metri.
Biserica romano-catolica, biserica crestin-ortodoxa, cea anglicana, precum si cateva biserici protestante celebreaza Inaltarea Sfintei Cruci pe data de 14 septembrie, aniversand astfel consacrarea Bisericii Sfantului Mormant. In ultimele secole, o parte din aceste sarbatori includ comemorarea salvarii Adevaratei Cruci din mainile persanilor in anul 628.
Surse :
- Wikipedia
- Catholic Encyclopedia
Copyright © diane.ro. 2012
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Lancea destinului - Sulita cu care a fost strapuns Cristos
Pastele in superstitii si traditii romanesti
Copacul din care s-a facut crucea lui Iisus Cristos
Potrivit unor istorici, Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin, cel dintai imparat crestin al Romei, a calatorit in Tara Sfanta in anii 326-328, intemeind mai multe biserici si aducand alinare celor saraci. Cu acest prilej, se spune ca s-ar fi descoperit, cele trei cruci folosite pentru rastignirea lui Iisus Cristos si a celor doi talhari, relevandu-se printr-un miracol care dintre ele era Sfanta Cruce.
In biserica occidentala, legenda originii crucii pe care a fost rastignit Iisus Cristos isi are inceputurile in secolul al XIII-lea, in relatarile lui Jacopo de Voragine, episcop de Genova, consemnate in cartea "Legenda de aur". De fapt, Voragine descrie mai multe legende referitoare la Sfanta Cruce. In "Viata lui Adam", el istoriseste ca aceasta cruce a fost facuta din trei copaci ce s-au inaltat din semintele "Copacului Indurarii", plantate de catre Set in gura trupului fara viata a lui Adam.
Intr-o alta povestire, episcopul de Genova scrie ca Adevarata Cruce ar fi provenit dintr-un lastar al pomului cunoasterii binelui si raului (pomul din care Adam a mancat fructul oprit), pe care Set l-ar fi asezat pe mormantul lui Adam, ramanand acolo pana in timpul regelui Solomon.
Dupa mai multe secole, copacul ar fi fost taiat, lemnul acestuia fiind utilizat pentru construirea unui pod pe care ar fi pasit regina din Saba, in calatoria ei spre regele Solomon. Se zice ca ea ar fi fost atat de cutremurata de prevestirea pe care a simtit-o in lemnul podului, incat a cazut in genunchi si s-a inchinat. Atunci cand l-a intalnit pe Solomon, regina din Saba i-ar fi spus ca lemnul din acel pod va aduce o schimbare a legamantului lui Dumnezeu cu poporul evreu. Temandu-se ca neamul sau ar putea fi in primejdie, regele ar fi ingropat adanc in pamant lemnul podului. Dupa trecerea a 14 generatii, lemnul ar fi fost totusi gasit, fiind folosit pentru cioplirea crucii pe care si-a aflat sfarsitul Iisus Cristos.
Potrivit traditiei bisercii crestin -ortodoxe, Sfanta Cruce ar fi fost lucrata din trei feluri de lemn : cedru, brad si chiparos, ori ulm, chiparos si merisor , o aluzie la cuvintele din Isaia 60:13 :"Marirea Libanului, chiparosul, ulmul si merisorul la tine vor veni, cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locasul cel sfant al Meu, si Eu voi slavi locul unde se odihnesc picioarele Mele". Legatura dintre aceste verset si rastignire s-ar afla in cuvintele "locul unde se odihnesc picioarele mele", interpretate a fi "suppendaneum" (locul de asezare a picioarelor), pe care ar fi fost strapunse cu piroane picioarele lui Iisus.
Conform unei alte traditii, cei trei copaci din care a fost faurita Sfanta Cruce ar fi crescut impreuna in acelasi loc, fiind apoi utilizati la construirea Templului din Ierusalim. Mai tarziu, atunci cand templul a fost reconstruit, in vremea lui Irod, lemnul acestor trei copaci ar fi fost dati deoparte, reprezentand apoi materia prima din care s-a facut crucea pe care a fost rastignit Iisus.
Potrivit lui Socrates Scholasticus si Theodoret, se spune ca pentru a descoperi care dintre cele trei cruci gasite de Sfanta Elena a fost cea a rastignirii lui Cristos, Macarie le-ar fi adus in fata unei femei bolnave de moarte. La atingerea uneia din ele, muribunda s-ar fi vindecat pe loc, aceasta fiind astfel recunoscuta drept Adevarata Cruce. Sfanta Imparateasa ar fi luat la Constantinopole o parte din relicva, restul din ea fiind acoperita in argint si data in grija episcopului Ierusalimului, astfel incat sa fie pastrata pentru posteritate, in biserica Sfantului Mormant.
Crucea imbracata in argint, de la biserica Sfantului Mormant, era adusa periodic in fata credinciosilor. In anul 380, o calugarita pe nume Egeria, aflata in pelerinaj la Ierusalim, descria pe larg felul cum era venerata Crucea Sfanta, intr-o scrisoare trimisa unei manastiri de maici: “Apoi este asezat un jilt pentru episcop ,la Golgota, in spatele crucii. Episcopul ia loc, si in fata lui se amplaseaza o masa acoperita cu o panza; diaconii stau in jurul mesei, si se aduce o cutie imbracata in argint, in care se afla sfantul lemn al Crucii. Cutia este deschisa si lemnul Crucii, impreuna cu actul doveditor, sunt scoase la vedere si asezate pe masa. Episcopul tine cu fermitate lemnul de extremitatile lui, cu ambele maini, in timp ce diaconii se aduna in jur pentru a-l apara. Aceasta paza este necesara pentru ca oamenii, atat credinciosii cat si catehumenii, trec unul cate unul prin dreptul mesei, se apleaca, saruta crucea si trec mai departe; se spune insa ca mai demult, cineva a furat o bucata din cruce, asa ca diaconii stau in jurul ei, ca nu cumva altcineva sa indrazneasca iarasi sa faca asta. Atunci cand oamenii insiruiti se apleaca, pe rand, ei ating crucea mai intai cu fruntea, si apoi cu ochii; apoi saruta crucea si se indeparteaza, dar nimeni nu isi intinde bratul pentru a o atinge cu mana. Dupa ce au sarutat crucea, trec prin dreptul unui diacon ce tine inelul lui Solomon si cornul cu care a fost inscaunat acest rege; ei saruta crucea si privesc cu respect inelul…”
Cu mult timp inainte, credinciosii puteau venera la Biserica Sfantului Mormant coroana de spini a lui Iisus, stalpul pe care fusese biciuit si sulita cu care fusese strapuns.
In anul 614, imparatul sasanid Khosrau al II-lea ("Chosroes") a luat o parte a crucii drept trofeu, dupa ce a capturat Ierusalimul. Treizeci de ani mai tarziu, in anul 628, imparatul bizantin Heraclius l-a invins pe Khosrau si a recuperat relicva din Shahrbaraz, ducand-o la Constantinopole, si apoi la Ierusalim, pe 21 martie 630. In jurul anului 1009, crestinii din Ierusalim au ascuns o parte din cruce, aceasta ramanand tainuita pana cand orasul a fost recucerit de cavalerii europeni din prima cruciada. Arnulf Malecorne, cel dintai patriarh roman al Ierusalimului, i-a torturat pe preotii ortodocsi care erau in posesia crucii, pentru a-I face sa marturiseasca unde anume o tineau . Relicva ajunsa astfel in mainile lui Arnulf era un mic fragment din lemn incorporat intr-o cruce de argint si a devenit cea mai sacra relicva a imparatiei romane a Ierusalimului, fiind pastrata in biserica Sfantului Mormant sub protectia patriarhului roman, care mergea cu ea inainte armatei in fiecare batalie.
Acest fragment al crucii a ajuns in posesia lui Saladin dupa lupta de la Hattin din 1187, si desi unii conducatori crestini, precum Richard Inima de Leu, imparatul bizantin Isaac al II-lea Angelos, si Tamar, regina Georgiei, au incercat sa il rascumpere, el nu a mai fost inapoiat, pierzandu-i-se dupa aceea urma in decursul istoriei.
Alte parti ale crucii au fost fragmentate la randul lor, aceste bucati fiind raspandite in diverse locuri. In anul 348, intr-una din catehezele lui, Chiril din Ierusalim remarca ca “intreg pamantul este plin de relicve din Crucea lui Cristos”. Sfantul Ioan Crisostom relata ca fragmente ale Adevaratei Cruci erau tinute in relicvarii din aur, “pe care oamenii le purtau cu respect asupra lor”. In jurul anului 455, patriarhul Juvenal al Ierusalimului a trimis Papei Leon I-ul un fragment al “pretiosului lemn”. O alta bucata din cruce a fost luata la Roma in secolul al VII-lea de catre Papa Sergius I-ul. “
Cele mai multe fragmente din Sfanta Cruce au ajuns in Europa de la Constantinopole, dupa ce orasul a fost capturat si jefuit in timpul celei de-a patra cruciade din anul 1204. Asa cum scria cavalerul Robert de Clari :”In aceasta capela s-au gasit niste relicve pretioase … doua bucati din Adevarata Cruce, la fel de groase cat un picior de om si lungi de circa 1, 80 metri”.
Catre sfarsitul Evului Mediu atat de multe biserici pretindeau ca sunt in posesia unor fragmente din Sfanta Cruce incat Calvin a ajuns sa remarce ca erau indeajuns de numeroase pentru a incarca o corabie.
O opinie contrara acestei afirmatii a fost emisa de catre Charles Rohault de Fleury, care, intr-o scriere a sa din 1870 a intocmit un catalog al relicvelor Adevaratei Cruci, aratand ca, toate fragmentele ei la un loc nu puteau reprezenta decat o treime din din crucea despre care se spune ca ar fi avut o inaltime intre trei si patru metri, cu bratele de circa doi metri.
Biserica romano-catolica, biserica crestin-ortodoxa, cea anglicana, precum si cateva biserici protestante celebreaza Inaltarea Sfintei Cruci pe data de 14 septembrie, aniversand astfel consacrarea Bisericii Sfantului Mormant. In ultimele secole, o parte din aceste sarbatori includ comemorarea salvarii Adevaratei Cruci din mainile persanilor in anul 628.
Surse :
- Wikipedia
- Catholic Encyclopedia
Copyright © diane.ro. 2012
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Lancea destinului - Sulita cu care a fost strapuns Cristos
Pastele in superstitii si traditii romanesti
Copacul din care s-a facut crucea lui Iisus Cristos
Crucea pe care a fost rastignit Iisus Cristos – Istorie si legenda
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 03, 2012
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 03, 2012
Rating:
Postări
Sa reziste oare o cruce atata timp?
RăspundețiȘtergereCea mai mai competenta sursa credibila este Biblia. Daca citim cu atentie sfirsitul evangheliilor si celelalte scrieri ale NT usor ca era imposibil de stiut unde erau depuse,depozitate crucea,sulita..si alte obiecte ce au avut de-a face cu rastignirea Mintuitorului,din cel putin doua motive:
RăspundețiȘtergere1) Crestinii sint invatati de Dumnezeu sa puna accent pe Hristos si nu pe obiecte.
2) In primele 3 secole Biserica a fost in general prigonita,si crestinii n-ar fi putut chiar daca ar fi vrut sa aiba in grija,in vedere...diferite obiecte legate de Hristos.
Din pacate oamenii pun accent pe diferite obiecte,in loc sa puna accent pe Hristos!
http://www.printuricrestine.ro/component/content/article/47/60-aceasta-a-fost-viata-ta.html
Am citit din diferite surse ca Iisus Hristos a-r fi fost rastignit defapt pe un stalp si nu pe cruce .... care este adevarul ?
RăspundețiȘtergerecare sunt acele surse?
ȘtergerePai am gasit un articol pe internet apoi am vb cu un fost psiholog ..... si chestia e ca se cam bat cap in cap toate articolele astea .... as vrea sa stiu pt cultura mea generala ..... plus ca martorii lui iehova tot asta zic ... ca ar fi fost rastignit pe un stalp
ȘtergereCare este adevarul ??? Am citit ca Iisus a-r fi fost rastignit defapt pe un stalp .... si nu pe cruce
RăspundețiȘtergereInvatatura anti-cruce a inceput prin anii 1930, initiata fiind de un anume Rutherford, care a promovat-o catre mai multe biserici protestante. Potrivit falsei afirmatii a lui Rutherford, cuvantul "stauros" nu ar fi insemnat cruce, fiind introdus de Sfantul Imparat Constantin cu aceasta semnificatie abia in anii 300 d.Hr. In prezent, mai ales martorii lui Iahova vad crucea nu ca pe un simbol crestin, ci ca pe unul pagan.
ȘtergereTrebuie tinut seama ca in toate descrierile biblice Iisus a murit pe o cruce, ca exista dovezi ale existentei crucii la crestinii timpurii din secolul I d.Hr., ca investigatiile arheologice din secolul al II-lea au scos la lumina cruci crestine, si ca istoricii atesta faptul ca romanii foloseau in foarte mare masura crucificarea ca un mijloc de tortura extrem de chinuitor, ce intarzia mult timp moartea.
Ok ... multumesc mult ca ti-ai facut timp sa imi rasp si mie
Ștergerepe stalp spun sectantii si de aceea nu si fac ei cruce,dar nu este adevarat.De fapt ,,adevarul,,este al fiecaruia dupa cum vrea.Crestinii au un ,,adevar,,masulmanii,sectanti(de orice fel)au ,,adevarul,,lor.....orice am spune se isca polemica .Semnul crucii este semn divin,cu efecte magice,n as putea sa ma rog,sau sa am o religie in care sa nu mi fac cruce.
RăspundețiȘtergereDin cele citite mai sus,vad ca foarte multi nu pun accent pe ce a facut mintuitorul pentru noi,dar pe unelte si le venereaza.Si aceasta datorita papalitatii care prin legendele lor au invatat enoriasii ca crucea e sfinta.
RăspundețiȘtergereDar potrivit lucrării-
A Critical Lexicon and Concordance to the English and Greek New Testament, staurós „nu se referă niciodată la două bucăți de lemn încrucișate“.
Vezi Dicționar Biblic, traducere de Liviu Pup și John Tipei, 1995, pagina 304; Theological Dictionary of the New Testament, volumul VII, pagina 572; The International Standard Bible Encyclopedia, ediție revizuită, volumul 1, pagina 825; The Imperial Bible-Dictionary, volumul II, pagina 84.
TERMENUL CRUCE IN GREACA VECHE NICI NU EXISTA,DEOARECE NU ERA INTREBUINTATA.
Sau credeti ca romanii aveau timp sa fabrice cruci pentru detinuti?
Sau potrivit acestor scrieri preotesti ca crucea lui Isus ar fi avut patru metri vertical si doi orizontal-credeti ca ar fi fost posibil de purtat de un om zeci de chilometri la deal pin la golgota?
TOATE ACESTE SUNT DOAR LEGENDE SI NU DOVEZI.(Dovezi concrete in aceasta privinta nici nu exista).
Fie stilp fie cruce-acesta a fost doar o unealta pentru a omori un condamnat,la fel cum ar fi o spinzuratoare,un topor,sau ceva modern un pistol.Am putea noi sa veneram si chear sa ne inchinam la asa unelte?Ar putea fi considerate armele sfinte?