Inelul de logodna în simboluri, superstiții și tradiții

Dăruirea inelului de logodnă reprezintă un ceremonial foarte important în tradiția occidentala, un semn al făgăduinței de iubire, făcute unul celuilalt, de către viitori miri, dar și un însemn al faptului că o femeie sau un bărbat este deja angajat(a) într-o relație serioasa.

Se obișnuiește ca partenerii dintr-un cuplu să aleagă împreună inelul de logodna, cu excepția cazului în care bărbatul dorește să îi daruiasca fetei un vechi inel de familie.
Atunci când nu se cumpăra doua inele de logodnă, câte unul pentru fiecare dintre parteneri, ci doar unul destinat viitoarei mirese, unele femei îi fac un dar alesului lor, în schimbul acestuia, sub forma unui alt inel sau lanț din aur.
Uneori, are loc o petrecere de logodnă specială, inelul fiind purtat de către fericita aleasă, numai după ce se face un anunț oficial al logodnei.

În alte cazuri, comunicarea logodnei are loc sub forma unei surprize, cu ocazia unei petreceri organizate de către părinții viitorului mire. Desigur, nu este exclusă și varianta unei cereri romantice în căsatorie, eventual în cadrul unei cine romatice în doi.

Tradiția inelelor de logodnă a fost inițiată de către Papa Nicolae I, în anul 860, d.Hr.
În secolul VI d. Hr., în Europa Occidentală era ilegal ca un bărbat să își "fure" viitoarea mireasa din casa părinților ei, el trebuind să ajungă la o întelegere acceptată de tatăl fetei dorite.
Acest "contract" nu implica însă în nici un fel vreun inel. În unele țări, se obișnuia ca logodna să fie inițiată de către un bărbat prin dăruirea unei perechi de mănuți iubitei sale. Dacă fata purta mănușile la slujba de duminică de la biserică, însemna ca ea acceptă cererea în căsatorie.

În vremurile barbare, răpirea unei femei de către un barbat, cu ajutorul acoliților sau războinicilor săi, reprezenta modul de a se asigura al acestuia, că va avea soția pe care si-o dorea, o ilustrare literală a luptei pentru persoana iubită.
Mai târziu, căsătoria prin răpire a fost înlocuită de cea prin cumpărare, mireasa fiind "negociată" pentru pământ, poziție socială sau alianțe politice. În acest caz, inelul de logodnă servea ca o garanție materială a înfăptuirii nunții. Tocmai de aceea, acceptarea unui mariaj de către o femeie era marcată de un inel de logodnă de o mare valoare.
De fapt, Papa Nicolae I a insistat ca acest inel să fie din aur, ca un simbol al sacrifiului financiar al bărbatului ce urma să se căsătoreasca.

Odată cu anii, inelele de logodnă au fost împodobite cu rubine, diamante și diferite pietre prețioase și semiprețioase, de obicei, geme corespunzătoare zilei de naștere sau zodiei miresei.
Diamantele, introduse de venețieni pe inelul de logodnă, în secolul al XV-lea , au rămas foarte populare până în zilele noastre, de aceea, se spune că o căsătorie trebuie să fie la fel de rezistentă și puternică ca și un diamant. Potrivit superstiției, luminile reflectate de fațetele diamantului au darul de a apăra, contra spiritelor rele, geloase pe fericirea și dragostea cuplului.
Totodată, puritatea și strălucirea diamantului erau considerate de către venețienii din Evul Mediu a origina chiar din flăcarile dragostei.

Cercul nesfârșit al inelului de logodnă simbolizează eternitatea, timpul fără început și sfârșit, această tradiție derivând din obiceiurile tribale de demult, când se foloseau coronițe de iarbă, pentru decorarea gleznelor și încheieturilor mâinilor miresei.

Inelul de logodnă este prețuit nu numai datorită valorii sale materiale și sentimentale, dar și ca urmare a superstiției conform căreia pierderea lui este un semn de ghinion.

Într-o altă credință, se spune că inelul de logodnă nu trebuie niciodată scos cu totul de pe degetul miresei. Acesta poate fi mutat de pe inelarul unei mâini pe cel al celeilalte mâini, prin așezarea buricelor celor două degete cap la cap și trecerea lui continuă de pe un deget pe altul.

Se zice că dacă o femeie îi dă voie alteia să îi încerce inelul de logodnă, aceea îi va fura logodnicul.


Eticheta stabilește că femeia trebuie să înapoieze inelul, în cazul ruperii logodnei.
Un lucru întărit, de altfel, și de credința că, dacă acel inel este purtat în continuare după destrămarea logodnei, va provoca femeii vise îngrozitoare, ori este blestemată de fostul partener și il va simti pe acesta, ori de câte ori va îmbrățișa un alt bărbat.

Inelul de logodna se poarta pe cel de-al patrulea deget al mâinii stângi întrucât, potrivit unei superstiții străvechi, vena din acel deget se îndreaptă direct către inimă.

Cumpărarea inelelor de logodnă în același timp cu verighetele aduce ghinion, la fel ca și purtarea verighetei înaintea nunții.

Într-o altă superstiție, se spune că atunci când mirele sosește să ia mireasa de acasă, aceasta trebuie sa îl priveasca, pe furiș, prin inelul de logodnă. Felul în care îl surprinde cu această ocazie, va fi asemenea celui în care îl va avea alături toata viața: supărat și încruntat ori vesel și bine dispus.

Distrugerea sau stricarea unui inel de logodnă este un semn cât se poate de rău, în acest fel, prevestindu-se moartea unuia dintre parteneri sau chiar a amândurora.

Inelele celtice de logodnă originare erau confecționate din păr.
Mirele și mireasa își împleteau șuvitele de păr sub forma unor inele ce erau dăruite reciproc ca semn al legământului lor de a se căsători.
Inelul Claddagh este considerat a fi inelul de logodnă tradițional al irlandezilor. Odinioară, el era alcătuit din trei piese, una dintre ele era dată miresei, o alta era ținută de către viitorul mire, iar cea de-a treia era încredințată martorului de la ceremonia logodnei. La oficierea căsătoriei, cele trei părți erau reunite pe degetul miresei.

Un obicei cât se poate de frumos și de sugestiv, nu-i așa ?

Copyright © diane.ro

Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

De ce mireasa plange in ziua nuntii ?

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe